De povestit nepotilor: cu Adrian Pata de la Campulung la Paris si inapoi

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Pe Adrian Pata l-am descoperit dintr-o intamplare, mi-a scris ca vrea sa cumpere un CD Dekadens in Wonderland. Ne-am vazut la fantana la Universitate si mi-a povestit ca in fiecare luna cumpara cate un CD de la o trupa romaneasca, pentru a-i sustine.

Din poveste in poveste, am aflat ca e din Campulung Moldovenesc si ca are o istorie-de-familie impresionanta. Cum ne place sa aruncam o privire in trecut, ca doar am scris deja despre cum se distrau femeile si barbatii in vremea comunismului, am ciulit urechile.

Asa am ajuns la textul de mai jos care ii apartine in totalitate. Si pentru ca povestile de viata merita transmise de la o generatie la alta, va incurajam sa ne trimiteti la adresa metropotam@metropotam.ro peripetii de povestit nepotilor.

Povestea lui Adrian incepe in anul 2004 la Campulung. Veti vedea mai incolo de ce elefantelul are un rol important.

Acum vreo zece ani, la pensiunea noastra din Campulung, a ajuns o pictorita frantuzoaica de vreo 74 de ani cu gandul sa stea doua zile. Marie o chema, si planurile ei s-au dat peste cap dupa ce l-a cunoscut pe tata si mai ales spiritul hatru-bucovinean, ne mai reusind sa plece pentru urmatoarele doua saptamani.

Femeia era singura si umbla bezmetica prin Europa. Cat a stat la noi, s-a plimbat cu tata pe unde acesta avea treburi, asa ca a ajuns si in satul unde s-a nascut el, s-a imprietenit cu primarul de acolo, cu doi ciobani si cu un popa.

Baba era trecuta bine de prima tinerete, dar apucaturile de artista frantuzoaica nu-i dadeau pace, asa ca l-a rugat pe tata s-o ajute sa intalneasca un barbat interesant. Tata i-a aratat ciobanii, dar se pare ca nu i-au fost pe plac, dupa cum avea sa afirme intr-o scrisoare.

“Draga Familia Pata,

Numai astazi primesc scrisoarea voastra: 11 zile pentru a veni aici! Nu-i repede posta Romaneasca!
Dar am citit-o cu placere foarte mare… si fara dictionar, afara de un cuvant “zgarcit” (radin) – Si am mult ras despre pastoriile! Sunt foarte miscata sa am atat de mult de prieteni in Romania: asta ma reincalzeste inima mea!

Noua cucerire mea italiana nu-i pastor, e antreprenor de constructie. Dar a fost pe durata 17 ani o relatie profesionala, este un “Don Juan”. Iubeste mult femeile. E casatorit si sotia sa are multe actiune in societatea lui. Atunci, nimic de speriat pentru mine. Numai, un joc de iubire pentru o perioada in asteptarea sa gasesc suflet-sora mea adevarata…

Pe scurt, trei seri pe saptamana. Alberto vine sa rupe solitudinea mea pentru placere si dragoste. Ma suna de 4 date pe zi. Cred ca a indragostit, dar eu nu sunt… Dar e dragut, elegant, mereu parfumat cu apa-toaleta “Jacomo”, imi place foarte mult. (barbatul si apa-toaleta) Totusi, visez intotdeauna pe lui Constantin! Sper atat sa il gasesc din nou!…

Altfel, am sfarsit tablourile pentru expositie de 23 Septembrie la 2 Octombrie (va trimit lista). Si continuu sa scriu… Un prieten mi-propune a publica reportaj de sedere meu in Romania, pe “LA MONTAGNE” ziar regional… Fete mele ar vrea ca sa scriu roman autobiografic, pentru ca viata mea nu-i un lung fluviu linistit!

Si-asa la inceputul de Septembrie, va face parte unui Club de dans, pe care functiona fiecare Marti si Veneri serile, de ora 20 la 22. Si in plus, clubul face una calatorie in Europa: anul urmator, poate va fi in Romania?… Eu va sugera lor, si as putea fi interpret lor. Imi as place foarte mult sa mergem la Campulung la Festival de Iulie (Intalniri Bucovinene – n.a.), pentru intalnire de dans folclorica. Clubul nostru face folclor, dans moderna, si dans de salon: ma bucur fiindca ador sa dansez.
Ma gandesc la voi, Iuliu si Maria, fiecare zi; aveti stiri de Irina? Ce mai face? Arat poza sa la multa lume pe care o gaseste foarte frumoase.

Asta seara voi merge la Festival de Jazz la 15 Km de unde locuiesc.

Duminica trecuta am urcat la Manastirea Ortodox Roman de “La Malvialie”, acum sunt Persoana Activa Asociatiei Culturale Intalniri Europene de Artisti (Pictori, Mizicieni, Sculptori, Iconografi etc.) Doresc ca Ion Maftei (sculptor din Campulung, bun prieten cu tata – n.a.) sa poate veni sa expune opere sale?

Cand veniti amandoi aici? Ati locui acasa la noi; am o camera mare, dormitor pentru prieteni cu un pat 2 pers. si o pat 1 pers. HI-FI televisor; ati fi bine confortabili, si am atat afectie pentru voi sunteti ca familia mea!

Va sarut amindoi, Iulian si Maria, prieteni iubiti si stimati.
Cu drag, Marie”

(Avem si documentele in original)

Eu eram plecat la facultate in acea perioada, dar din povestile surorii mele (Irinuca) am aflat ca era prietena buna cu familia Tautou. Dap, e vorba de parintii lui Audrey.

Irinuca a primit cadou de la ea un bibelou sub forma unui elefantel de portelan, elefantel in posesia caruia am intrat cu ocazia schismei dintre mine si prietena mea de atunci. Motivul invocat de Irinuca a fost ca elefantelul are rolul de a-mi tine companie.

Mi-am luat si eu rolul in serios, astfel ca o buna perioada l-am dus cu mine oriunde m-am plimbat. Mai mult de atat, dintr-o pornire spontana am inceput sa-i fac poze doar lui in locurile unde as fi fost tentat la un selfie. Sfarsitul povestii a venit oarecum brusc, in curtea Louvre-ului. Il asezasem pe Elefantica pe un stalpulet avand in fundal muzeul si ma pregateam sa-i fac poza, cand o rafala de vant l-a luat pe sus si praf l-a facut de macadam.

Mi-a parut rau, dar probabil era momentul sa inchei acest episod. Prietenii deja se uitau la mine ca la nebunul cu elefant. Am adunat cioburile si le-am aruncat in Sena de pe un podet de langa muzeu. A plecat din Paris cu ani in urma si in Paris s-a intors sa ramana.


Foto dreapta - podetul peste Sena unde l-a ingropat pe Elefantel

Adrian este in ziua de azi administrator de baze de date, pentru ca informatia inseamna putere si administratorul ei are iz de demiurg. Tatal sau l-a pus pe schiuri la mai putin de un an pentru a castiga un pariu, rezultand aproape 20 de ani de schi alpin profesionist. 

Practica boxul la sala, motociclismul la soare, electronica la bec si e pasionat de teorie si practica muzicala.  S-a indragostit de muzica romaneasca pe vremea cand exista o emisiune la CityFM sub numele  ORR (Ora de Rock Romanesc) unde a ascultat foarte multa muzica mai putin mediatizata, a descoperit formatii si proiecte mai putin cunoscute dar indraznete si a decis sa cumpere in fiecare luna cel putin un CD al unor artisti romani (o sustinere simbolica si o multumire pentru efortul lor).

Puteti vedea mai multe poze aici.

Citeste Editoriale de Andreea Lupescu.

Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ce fructe va place sa mix & match in iaurt?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera