"Daca brutarii miros a paine si zidarii miros a var, atunci scriitorii miros a laptop?" Intamplari din viata unor mame romance

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Scriitoarea si jurnalista Adina Rosetti observa ca mamele de astazi "nu mai sunt aceleasi mame din imaginarul nostru colectiv, respectiv niste doamne respectabile cu parul facut permanent.".

Asa ca am pornit intr-o aventura minunata cu "mamele cool din Romania de azi", am stat la povesti despre copii, perle, intamplari neprevazute si perceptia societatii asupra mamelor din zilele noastre.

Adina Rosetti, 35 de ani, scriitoare & jurnalista

Copii: Clara Maria, 9 ani si Anton, 4 ani

1. Cat timp petreci cu copiii pe saptamana?

Sunt zile in care mi se pare ca ii vad prea putin, daca ma tine vreo predare la revista pana noaptea tarziu sau daca imi permit vreo placere vinovata – gen teatru sau film.

Si sunt zile care nu se mai termina, care incep dinainte de revarsarea zorilor, cand ma trezeste Anton, un printisor adormit care vrea sa se cuibareasca, impreuna cu un dinozaur de plus, in bratele mele, iar eu am prostul obicei ca, odata trezita, sa nu mai pot adormi la loc.

Si zilele de weekend, lungi-lungi, incepute cum spuneam, si continuate intr-o continua roboteala, cu mic-dejun in trei serii, joaca in parc si vizite la prieteni, si terminate spre miezul noptii,cand toata casa arata de parca ar fi fost devastata de un taifun nemilos, sosete desperecheate troneaza pe laptop, sufrageria se transforma intr-un teren minat cu piese Lego, dragoni cu colti infricosatori cad din biblioteca, sacosa cu manusi si caciuli zace rasturnata in mijlocul covorului si peste toate astea se aud cantece, chiraieli, rasu-plansu, voci din desene animate, vocilelor contrazicandu-se permanent, vocea mea citind vreo poveste citita si ras-citita, dar la fel de iubita, pana cand somnul nedoboara pe toti trei, in mijlocul acestui haos pe care nici o zana binevoitoare nu se oboseste sa-l ordoneze in vreun fel in timp ce noi dormim.

2. Cat timp petreci la munca/dedici altor proiecte profesionale?

Restul timpului. Scriu mailuri in timp ce gatesc si studiez la serviciu piesa de teatru pentru serbarea de la scoala.

O data pe an fug la casa de la tara ca sa fiu complet singura si sa scriu, dar sunt in stare si sa-mi schimb un bilet de tren numai ca sa ajung acasa mai devreme si sa-i strang in brate.

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Daca cele obisnuite inseamna – pe langa dus-adus de lascoala/gradinita, papa-nani – jucat baba-oarba la 10 noaptea, transformat plapuma in cort si masuta de sufragerie in casuta de pokemoni, costumat in personaje stupide, inventat povesti cu dragoni si alte aratari fioroase, atunci nu, nu avem activitati prea neobisnuite.

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori le transmiti mai departe?

As vrea sa creasca liberi si, pe cat posibil, nestresati si cu incredere in ei. E foarte grea misiunea asta cu transmisul valorilor, am cateodata sentimentul profund de esec – cand, de exemplu, Clara refuza sa citeasca sau cand propune sa-i zgarie masina individului care a parcat pe locul nostru.

Sunt momentele alea de tip WTF in care te intrebi unde-ai gresit. In rest, sunt mandra de ei cand vad cu cata dezinvoltura vorbesc cu oamenii din jur, iar pentru o timida incurabila ca mine sentimentul asta e nepretuit.

As vrea sa nu uite niciodata de bucuriile mici si frumoase, sa-si aminteasca, atunci cand vor creste mari, ca, daca stii cum sa le privesti, lucrurile isi dezvaluie o parte secreta pe care, de obicei, o vad doar poetii si copiii.

5. O intamplare iesita din comun (legata de faptul ca esti o mama atipica).

Nu cred ca sunt o mama atipica, ba dimpotriva, trec prin toate fazele prin care trec mamele zilelor noastre – care nu mai sunt aceleasi mame care din imaginarul nostru colectiv, respectiv niste doamne respectabile cu parul facut permanent.

Se pune la categoria “mama atipica” ca badigardul de la gradinita nu m-a crezut ca ma duc sa-mi iau fetita doar pentru ca eram imbracata cu blugi, cizme cu tinte si haina de piele, ceea ce, in opinia lui, nu “cadra” cu postura de mama?

Sau se pune ca intotdeauna in parc se gasea cate o bunicuta binevoitoare si saritoare care sa-mi atraga atentia ca am iesit cu copilul fara caciulita sau ca-l voi “strica” tinandu-l in brate? Eu zic ca nu…

Ah, da, oarecum atipic ar fi faptul ca o vreme nu am avut televizor, iar acum, cand am televizor in sfarsit, nu am cablu. Desi niciodata nu am facut vreun statement  din aceasta optiune (strict personala), am avut de infruntat, pe la petrecerile de copii, privirile uimite si dezaprobatoare ale altor parinti care mi-au explicat, fermi, ca voi creste niste copii cu probleme de adaptare la mediu.

6. Sectiune libera de povesti/intamplari/interventii ale copiilor/orice va trece prin minte.

Cateva perle made by Clara & Anton:

Daca brutarii miros a paine si zidarii miros a var, atunci scriitorii miros a laptop?

Cum e mai bine sa fiu cand o sa cresc mare: frumoasa si prostuta sau uratica si desteapta?

Mami, nu se poate face o poveste numai cu cumintenii, tre’ sa fie macar un pericol…

Nu mai vreau sa dorm dupa-amiaza. Astept sa vina viitorul!

Cateodata, ma gandesc intr-o frunza…

Daca exista turnul efel, exista si turnul aifon?


Clara si Adina, pe cand era insarcinata (Foto Sebastian Enache pentru Elle). Mai multe poze aici.

Si acest dialog de sezon:

"Mama, vreau sa merg si eu sa vorbesc cu Basescu!"
"Aoleu, de ce?"
"Vreau sa-i zic sa mute scoala de la 8 dimineata la 9, ca nu maipot sa ma trezesc asa devreme!"
"Pai vezi ca degeaba vorbesti cu Basescu, n-o sa mai fiepresedinte din noiembrie..."
"Aha, pai si cine o sa fie presedinte? Ca eu vreau sa vorbesc de-acum cu el"
"...?!"

Ana-Maria Ilinca, 25 ani, model.

Copil: Ana-Daniela, 4 ani si 10 luni

Nu am un program fix, lucrand ca model international. Calatoresc destul de mult si incerc pe cat posibil sa imbin jobul cu viata de familie.

Activitati

Multor parinti timpul nu le permite nici macar sa deseneze alaturi de copiii lor. Dar o activitate mai diferita ar fi ca m-a insotit de cateva ori la sedintele foto, pare sa ii placa sa stea in fata camerei.

Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori le transmiti mai departe?

Nu vreau sa o cresc urmand anumite tipare. Isi va forma ideile si valorile ei in timp.Cand vorbesc despre mine si sotul meu, cuvantul care ne descrie cel mai bine este acesta: artisti. Da, boemi, sensibili, alteori agitati. Sper sa invete ce e mai bun de la noi.

5. Vreo intamplare iesita din comun?

Nu am o intamplare anume acum in minte...dar cu singuranta sunt o mama atipica pentru ca nu mi-am dus copilul niciodata pana acum la McDonalds.

6. Povesti si perle

Postasul la usa. Ii deschid.
-Buna ziua, mama este acasa?
-Eu sunt mama...ii raspund, aratand in acelasi timp catre fetita, care statea agatata de pantalonii mei de pijama.

-Ana, hai sa jucam un joc.
-Hai, spune ea si zambeste cu toti dintii.
-Spune dupa mine: Sunt o rață puturoasă.
La care ea: Sunt....EȘTI o rață puturoasă.

Sandra Vilcu, inginer in construcții;proiectant ; pe vremuri organizer de concert si vocalista in trupa Romantic Jurgen -  32ani.

Copii: Filip 2 ani si 9 luni si Gloria 5 luni

1. Cat timp petreci cu copiii?

Cam non stop sunt cu cel puțin unul din copii ; cel mare (2ani si 9 luni) merge la gradinita 4 ore pe zi dar cea mica e inca bebeluș de lapte si sunt cam "legata" de ea din cauza asta, dar nu ma deranjeaza: incredibil de multe chestii poti face si cu un bebelus dupa tine.

2. Cat timp petreci la munca?

Am lucrat in timpul sarcinii pana sa se nască cea mica; acum nu mai am timp. Plus de asta am o viata sa tot cotizez contribuții la stat, pana la 65 de ani.

3. Activitati.

Activități pentru mine dupa ce se culca copii de la ora 21 pana la 1: internet, filme, carti, muzica, audiobookuri.

Baiatul a descoperit ca toate mașinile au sigle... Si una din activitatile preferate e sa ne plimbam si el sa-mi zică fiecare mașina ce este!

La un moment dat aveam un romb pe o geaca si mi-a zis geaca ta e Renault!

Alta activitate e kindergarden forest! Mergem in parcuri verzi (nu de copii) si ne jucam doar cu chestii vegetale: frunze, bete, lemne, noroi, castane, ghinzi, pietricele! Incredibil de multe chestii poti face!

Cea mai faina creatie modelaj cu noroi: ne-a iesit un porcusor.

4. Ce fel de adulti vrei sa cresti? Ce valori vrei sa le transmiti mai departe?

Incerc sa fiu eu un exemplu moral, tendința copiilor e sa copieze adultii! Vreau sa-i transmit multa iubire, compasiune, echilibru emotional si incredere in ei; e greu sa fii model si e greu sa scapi de modelul de educatie primit de tine(pedepse, bau bau, uite cum se uita lumea la tine ca plangi, o palma, trecutul la colt etc).

Incerc sa aplic playful parenting si in acelasi timp atasamentul securizat adica incerc sa construiesc o relatie sanatoasa de incredere si independența!

5. O intamplare neobisnuita?

Desi sunt o mama de 2, nimic nu ma opreste sa fac ce-mi propun pentru o anumită zi!

Am fost la sat cu o prietena fiecare cu cate 2 copii mici sa stam vreo 2 luni; dupa cateva zile ne-am saturat de rutina si ne-am propus sa mergem in satul vecin, la birt, sa bem o bere!

Zis si facut! Bebelusi in sisteme de purtare -esarfa - carpa ce se leaga intr-un anumit fel si cei mari de mana!

Toate bune pana in sat: multe priviri dar cam atat! La birt; noroc ca era gradina de vara am savurat o bere cu "noroace zgomotoase" ne-am inveselit ; copiii se urcau pe o popicarie dezafectata, iar noi ne vedeam de berea noastra!

La plecare cei mari erau si ei rupti de somn si nu mai vroiau pe jos! Noroc cu carpele: bebe in fata in wrap; copiloiul in spate in sling cu inele si la drum! Am creat rumoare prin sat: 2 femei fiecare cu cate 2 copii suspendati pe corp.

Nu vrei sa stii ce obosite am ajuns acasa. Ne-am pus la somn direct cu copiii la ora 22 .

6. Povesti si alte perle de-ale copiilor.

Intervenția copiilor: Tata ce bei acolo?
Tata: bere!
Copilul: asta-i bere cu cafea( era bere neagra)!

Ta-su asculta rock la drum in masina!
Fiu-miu: Ce se aude? O drujba?
Ta-su! Nu, un om canta la chitara! pam pam!

Dimineața cand trebuie sa plecam la Gradi ii zic trezeste-l pe tata sa ne ducă la gradi!
Fiu-miu: Nu! Lasa-l sa doarmă, saracutul, e noapte, noi ne jucam

Am zis ca o sa-mi fac un caiet cu perlele fiului meu . De cea mica nu prea povestesc ca momentan e la stadiul de bebe (5luni).

Andra Roman, Brand Manager, 27 de ani

Copil: Ilinca, 2 ani

1. Cat timp petreci cu Ilincai pe saptamana?

Mult mai putin decat as vrea. Sau decat credeam ca o voi face, Sau decat petrecea mama. Zilele de weekend sunt doar cu ea, dar in timpul saptamanii, matematic as raspunde vreo 10 ore (excluzand noptile, pe care, uneori, inca le petrecem impreuna).

2. Cat timp petreci la munca/dedici altor proiecte profesionale?

Tot restul. Uneori si noptile de care ea nu are nevoie.

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Chiar ma intrebam ce mai e obisnuit pentru mamele si copiii lor de astazi. Pentru mine, fiecare clipa cu ea e neobisnuita. Ascultam muzica si dansam mult prin casa, desenam soare si oaie si “ploua”, invatam cantecele si poezii, ii inventez povesti din pozele din carti.

Ma invata in fiecare zi cel putin un cuvant nou, dintre-ale ei. Si eu incerc sa fac la fel.

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori ii transmiti mai departe?

Vreau sa cresc un om fericit. Stiu ca are suflet bun, pentru ca am pus tot ce-am avut mai de pret acolo.Vreau sa o invat sa aiba grija de el, sa iubeasca mult si sa ocroteasca ce iubeste.

Vreau sa fie cinstita, in primul rand cu ea, sa fie demna, sa aiba incredere in ea, sa fie muncitoare si nu se multumeasca niciodata cu jumatati, cu sferturi, cu portii. Sa vrea mereu tot. Sa se bucure de tot. Sa-si doreasca sa vada toata lumea. Sa abia astepte ziua de maine. Dar vreau intai sa creasca incet, pe indelete.

5. Intamplari iesite din comun?

Poate ca e un pic de inconstienta la mijloc cand faci copii la 25 de ani, e foarte probabil. Partea buna e ca nu te iei prea in serios.

Ilinca aduna castane de pe jos si frunze si ocazional chistoace care ajung inevitabil in gura, dar nu e sfarsitul lumii.

Si pune mana pe catei, ca sa nu-i fie frica de ei. Si se joaca cu nisip si noroi, pe care si le mai pune in cap. Si nu fuge de copiii cu muci. Iar cand vad privirile socate ale parintilor cu care ne mai intersectam in astfel de aventuri, zambesc complice. Caci eu inca pot sa fiu copil cu copilul meu si ma bucur.

6. Sectiune libera de povesti/intamplari/interventii ale copiilor.

De cand avea un an si jumatate, Ilinca a invatat sa spuna “te iubesc”. Stia demult sensul, sunt sigura, asa cum stia sensul multor lucruri pe care nu le putea inca exprima.

Insa cum a ales ea sa reproduca aceste doua cuvinte nu as fi putut sa-mi imaginez. In loc de “te iubesc”, ea spune si acum “co-pii”, cu o pofta si un avant de parca cuvintele ii vin de undeva adanc si abia acum reuseste sa le scoata inafara ei. Vai de barbatul caruia i le va dedica odata. Voi fi cosmarul lui.

Diana Bobar, fashion designer, 27 ani

Copil: Nina, 1 an 3 luni

1. Cat timp petreci cu Nina pe saptamana?

Cu Nina petrec tot timpul pentru ca sunt singura cu ea aproape toata ziua, co-sleepuim, deci doarme cu noi in pat, mai ales pentru ca o alaptez si astfel dormim toata noaptea amandoua.

Uneori in weekend ajung la noi parintii mei si atunci o duc ei pe Nina in parc si am timp cateva ore sa ma ocup de partea creativa a jobului meu, de facut schite, research de materiale, sau pur si simplu ma ocup de prezenta online a brandului nostru.

In timpul zilei deseori gatim impreuna si apoi trecem pana la atelier cu bunatati - Nina prefera cupcakes cu mere si scortisoara, fara zahar - tot timpul desigur ca mananca resturile de aluat de pe lingura cu care amestec.

2. Cat timp petreci la munca/dedici altor proiecte profesionale?

Nu pot sa raspund concret acestei intebari, pentru ca nu petrec zilnic intre anumite ore timp la munca. Din fericire sora mea Flo se ocupa in momentul asta de atelier, si face o treaba super mega buna, ceea ce imi ofera mie timp si libertatea de a sta cu Nina zilnic si de a ma ocupa in primul rand de ea.

Sigur ca foarte des mergem impreuna si dupa materiale, eu o port pe Nina de la cateva luni de viata extra-uterina, ceea ce imi da o foarte mare libertate de miscare si doua maini libere.

Nu as putea sa fac tot ce fac acum cu ea, daca am avea si un carucior dupa noi. Deci pentru noi se potriveste perfect modul asta de "transport". Mijloacele ergonomice de purtare ajuta si cu greutatea, adica nu o simt foarte grea, chiar daca are deja in jur de 11kg.

Deseori adoarme la pieptul meu, moment in care profit si cos cu mana de exemplu, detalii pe rochiile ce le facem pentru colectiile urmatoare. Tot timpul este ceva de facut la atelier si incerc sa fiu cat mai eficienta atunci cand prind un moment de somn al bebelusului.

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Impreuna facem tot ce fac eu zilnic, de la gatit, mers la cumparaturi si treburi casnice, pana la facut plati la banca si cumparat de materiale.

Nina vine cu mine peste tot pe unde trebuie sa merg si e pezenta la tot ceea ce fac, astfel invatand foarte repede foarte multe lucruri. In tot timpul activitatilor noastre eu vorbesc cu ea, ii descriu detaliat tot ce fac si mai nou imi arata ea cu degetul diferite lucruri, obiecte care ne ies in cale. Incearca deja sa comunice cu mine verbal, ceea ce e minunat!

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori ii transmiti mai departe?

As vrea ca eu si tatal ei, si desigur oamenii din jurul ei care vor avea o mica sau mare influenta (bunicii, fetele de la atelier, matusa si nasii ei) sa reusim sa ii oferim libertatea in a se descoperi, in a descoperi ceea ce ii face cu adevarat placere sa faca.

Nu vreau sa o cresc intr-un mod concret, nu am idei clare trasate in minte pentru ca e foarte relativ parentingul asta si deseori trebuie sa te adaptezi din mers la situatiile dificile care apar.

Pana acum am fost si eu si tatal ei adeptii gentle & attachment parenting-ului, ceea ce inseamna ca a crescut langa noi, aproape de noi, in bratele noastre. Cand va fi pregatita de independenta, sper sa reusesc sa i-o ofer astfel incat desprinderea sa fie sanatoasa si pentru noi si pentru ea.

As vrea sa experimenteze cat mai multe, sa invete sa gandeasca, sa faca conexiuni, sa aiba imaginatie, sa stie singura sa deosebeasca raul de bine, si corectul de gresit. As mai vrea sa fie sigura pe ea, pe calitatile ei, sa stie sa piarda si sa mearga mai departe, orice i s-ar intampla in viata asta. Pentu ca deja cand ajungi la o anumita varsta si te lovesti de greutati iti vine sa ii urli copilului "dont grow up, it's a trap!!!".

5. O intamplare iesita din comun?

Cand era mica mica (3 luni de zile) o purtam la pieptul meu legata de mine cu un wrap elastic. Marea majoritate de reactii erau pozitive, cu zambete si admiratie, insa mai existau deobicei tineri care isi dadeau seama abia tarziu ca acolo e cu adevarat un bebe si pufneau in ras.

Iar tot timpul cand o purta in wrap tatal ei si ieseam impreuna toti 3 la plimbare, ea legata de el, la pieptul lui, deobicei toate femeile intorceau zambind capul dupa el. Hehe, bine ca eram aproape si am observat totul!

Mihaela Mihalascu, 33 de ani, arhitect

Copil: Alexandru Popescu, 4 ani

Stii, mi-a placut cand mi-ai scris ca o sa apar intr-un articol despre mame cool, dar vazand intrebarile tale, mi-am dat seama ca nu sunt deloc cool ci sunt o mama cat se poate de normala (poate chiar opusul).

Sunt posesiva, dedicata, prea grijulie. Imi dedic cat de mult timp pot puiului meu.

Lucrez zilnic de la 8.30 pana la 17, cand il iau pe Alexandru de la gradinita.

Sambata si duminica sunt intotdeauana petrecute in 3. Plec cu sotul meu maximum 5 zile pe an fara Alexandru, timp in care, desi ne place in doi , vorbim mult despre el. In rest, iesim cam o data la doua saptamani fara el cateva ore.

Mergem peste tot cu el pentru ca este si a fost un copil cuminte, inteligent si ne face placere sa fim 3. Mi-am dorit foarte mult o familie si am exact ce mi-am dorit.

Cat despre job, este a doua dragoste ( a treia, dupa sot :))) ) am noroc de un job creativ , fara rutina, cu satisfactii.

Activitati: avem pe fiecare saptamana un subiect pe care il aprofundam, pictam, mergem in parc, vorbim in engleza, ne jucam de a mama si puiul ( eu puiul) , de a rechinul si crabul (eu crabul).

De curand am inceput sa-l iau si pe el la alergat cu mine. Asteapta sa-mi fac eu turele si apoi alearga si el.

Cam toata lumea se uita la el pentru ca este antitalent si vorbeste fara oprire pe pista de atletism. Dar cel mai mult ne place sa citim. Imi place sa-mi culc eu seara puiul pentru ca ii citesc si el este foarte atent.

Ma surprinde cat de repede le invata si cat de bine le intelege. In unele seri (rar) , adoarme la poveste. Dar eu o termin totusi. ... Seara , langa el, sunt cele mai pretioase momente din zi.

Imi doresc sa creasca un adult independent, increzator in fortele proprii. Cred ca daca are incredere in el poate realiza orice isi doreste.

Sper sa pretuiasca familia la fel de mult ca si mine. Stii, ne-am dorit un baietel care sa semene cu noi si este exact opusul. Are ochii albastrii (am asteptat pana la 9 luni sa i se schimbe) , stangaci, lent, umanist, ingrozit de ideea de a face sport, ingrozitor de vorbaret... E MINUNEA mea.

Roberta Mircea, 26 ani

Copil: Thomas Mircea, 10 luni

1. Cat timp petreci cu copilul pe saptamana?

Cu siguranta ca la inceput orice parinte petrece foarte mult timp alaturi de copil. Pe masura ce cresc, copii se bucura tot mai putin de atentia parintilor, iar noi incercam sa petrecem cat mai mult timp impreuna, ca familie; sunt rare weekend-urile pe care le petrecem in Bucuresti, iar cand stam acasa, iesim cat mai mult afara, mergem in parc samd.

Este perioada noilor achizitii, toate chestiile mici care pentru mine inseamna enorm si nu as vrea sa nu fiu partasa la ele. Am intr-adevar ajutorul unei bone ocazionale, care imi permite sa fac si lucruri pentru mine.

2. Cat timp petreci la munca/dedici altor proiecte profesionale?

Momentan toate planurile mele sunt in stand-by, sper sa reusesc sa stau cu Thomas pana cand va incepe gradinita.

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Nimic iesit din comun deocamdata, inca nu e pe picioarele lui (la propriu). Cu toate astea are la activ destule drumetii pentru un pustan mic ca el, multe au fost premiere si pentru mine.

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori ii transmiti mai departe?

Sa zicem, doar sa zicem ca ma sperie putin tot ce inseamna asta, din cauza contextului. Traim intr-o societate in care valori precum bunatatea, dreptatea, cinstea, generozitatea sunt amenintate de non-valori. Insa familia este esentiala in construirea acestei educatii morale si o sa fac tot posibilul sa ii transmit si sa il modelez catre directia corecta.

5. Sectiune libera de povesti

Nu am in cap decat scena de azi de pe drumul catre Giurgiu. Am plecat optimisti cu speranta ca va dormi, cum face de obicei, dar ... nu! Am fost nevoiti sa stationam pentru ca vroia pe scaunul din fata sa se joace la bordul masinii. Nu doar o data, de 3 ori. Ce nu fac parintii pentru copii?

Laura Matei, 28 ani, avocat

Copil: Daria Ruxandra Matei, 6 luni

1. Cat timp petreci cu Daria pe saptamana?

Seara de regula, incepand cu 18-19 – pana adoarme, undeva intre 21-23, activitate mami-baby intensa (mami rezista).

2. Cat timp petreci la munca?

Destul de mult, zi de zi, uneori si weekend si au fost si cateva zile la rand cand am ajuns acasa dupa ce bebe dormea.

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Dansam mult prin casa, ii citesc tot felul de povestioare si chiar daca este foarte mica sta si ma asculta pana la 45 de minute fara sa se plictiseasca.

Ne uitam la film uneori, ii plac SF-urile.  Iesim peste tot – parc, in vizita la prieteni, mergem la tara, gradina zoologica, botanica, mare, in curand munte.

Este chiar un bebe de societate caci iesim des si la terasa si bebe sta cuminte si fie doarme sau admira peisajul.

Am pornit de la inceput fiind mai degraba atenta la copilul meu iar nu cocolosindu-l excesiv, iar lucrurile au mers grozav desi am avut parte de multe reactii de genul „vai dar cum sa faci asta cand e atat de mic copilul”. 

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori ii transmiti mai departe?

As vrea sa fie un om puternic, ambitios, dar corect in acelasi timp. Cred ca astea sunt si valorile la care tin mult sa i le transmit.

Imi doresc, in acelasi timp, sa fie mult mai pragmatica decat mine, sa vada lumea asa cum este de fapt, iar nu naiv si indulgent. Cred ca va fi mai ferita de dezamagiri asa.

5. O intamplare iesita din comun?

Ehee, la intrebarea asta cred ca pot povesti din maternitate cand declarand faptul ca sunt mama singura si insistand asupra faptului ca nu avem un tata aferent doamna de la „inregistrare nou-nascuti” a luat o mina grava si dezgustata  facandu-mi clar ca sunt una dintre cele mai usuratice femei de pe lume.

Expresia si tonul vocii de dezgust si le-a mentinut pana la rubrica „ocupatie” din fisa. In momentul in care am raspuns ca sunt „avocat” ...deodata...totul s-a transformat intr-o empatie teribila cu situatia mea incat, mieros, chiar m-a intrebat „aaa, dar, ce s-a intamplat”.

Asadar acum ca eram avocat ...sigur era o poveste groaznica pentru mine in spate.

O alta intamplare ar putea constitui faptul ca atunci cand bebe avea 2 luni jumate am fost in Vama Veche in vacanta, o saptamana, iar in momentul in care doamna de la receptie a ajuns cu privirea la bebe a exclamat un foarte natural  „doamne fereste-ne”, bebe fiind destul de mica si parand destul de firava.

La plecare mi-a mentionat ca nici nu a realizat ca avea un bebe atat de mic cazat la pensiune iar noi am petrecut grozav si fara evenimente toata saptamana.

Nota: Mergeti cu copii la mare, cu grija si responsabilitate din partea parintilor bebelul va avea numai de castigat din asta.

6. Sectiune libera de povesti/intamplari/interventii ale copiilor.

Nu sunt decat 6 luni de cand sunt cu pitica impreuna dar facem o echipa grozava si sunt atat de multe momente care iti dau sentimentul ca nimic pe lumea asta nu iti trebuie mai mult incat nu stiu pe care sa le aleg.

Multe dintre ele sunt poate banale, cum ar fi primul dintisor. Este ceva absolut miraculos momentul cand dai cu ochii de acest mic muntisor alb, singuratic din gurita lui bebe, dar tare greu mi-ar fi sa explic de ce. 

La culcare avem program de smotocit, muscat, tavalit o broscuta verde dupa care o mangaie si apoi adoarme tinand-o in brate. Dintr-un pat plin de jucarii Daria se va deplasa cu siguranta printre ele, ignorandu-le, pana ajunge la un banal servetel care va fi cel mai minunat lucru pe care putea sa il obtina.

Pentru ca un om drag a tot leganat-o atarnata de maini si de picioare iar ea adora acest lucru, acum isi ridica picioarele si isi lipeste mainile de picioare aratandu-i clar ce isi doreste sa i se intample. Cand  bebe este foarte mic ....toate aceste momente sunt fabuloase si merita povestite.

Pentru mine si piticul vesel ramane definitoriu faptul ca m-am indragostit de ea din momentul in care era doar doua liniute pe testul de sarcina si, pe cat de mica este inca, si dovezile ei de iubire sunt vizibile si incredibile.

Being a mother rocks!

Sorina Daescu Topceanu, PR manager, 27 ani.

Copil: Iancu, 9 luni

1. Cat timp petreci cu Iancu pe saptamana?

Momentan, tot timpul.

2. Cat timp petreci la munca/dedici altor proiecte profesionale?

Lucrez inca din timpul liceului si m-am angajat cu program intreg inainte sa incep facultatea. Cadoul pe care mi l-am facut mie si bebelusului meu a fost sa ne dau timp macar un an de a sta pur si simplu impreuna, de a creste si de a ne descoperi impreuna.

Insa, sunt entuziasmata si de faptul ca voi relua munca in curand la MADISON absolute beauty.

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Sunt mama de 9 luni si inca nu mi se pare nimic obisnuit. Presupun totusi ca cele obisnuite la varsta asta sunt mancat, schimbat, spalat, jucat.

Noi mai mergem la piscina, dansam impreuna, povestim, citim (asta atunci cand nu vrea sa manance cartea), iar tatal lui ii vorbeste destul de des in germana. Si as vrea sa mearga deja la un curs de limba engleza (exista unul chiar pentru bebelusi).

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori ii transmiti mai departe?

Vreau sa fie mai bun decat mine atunci cand sunt mandra de mine. Vreau sa ii ramana zambetul pur pe care mi-l arata de atatea ori. Vreau sa stie sa se bucure de tot ce i se intampla, sa fie sincer, curajos si intelegator.

Langa el si eu ma simt o persoana mai buna, asa ca sper sa pot intruchipa cat mai des toate aceste valori ca sa aiba un model corect si nu doar niste discutii despre ceva conceptual.

5. O intamplare iesita din comun?

Am mers impreuna sa vedem Cursa de Viteza pe Traseu Montan din Rasnov. Singurul motiv pentru care nu a participat si Iancu este ca nu exista bancheta din spate la masina si nu puteam fixa scaunul lui.

Glumesc, insa chiar am calatorit foarte des cu el pentru ca am vrut sa descopere cat mai repede lumea. Sigur ca bebelusii au nevoie si de stabilitate, ceea ce insemna sa stam mai mult pe acasa. Dar el deja cunoaste valurile, plaja, nisipul, muntii, padurile si eu sunt sigura ca in felul acesta am reusit sa ii dezvolt imaginatia inca de pe acum.

6. Sectiune libera de povesti.

Nu cred si nici nu simt ca sunt atipica, ci mai degraba am ajuns sa fiu de moda veche. Nu ma asteptam sa fiu asa.

Am vrut sa fiu alaturi de copilul meu din prima secunda in care s-a nascut. Ii urmaresc fiecare pas indeaproape si parca dinadins se dezvolta mai repede. Prima plecare fara el a fost cand el a implinit 8 luni. Am stat doua zile in Ibiza si mi-a fost dor de el chiar si pe plaja de hipioti. Ca sa nu mai zic ca am stat in avion langa un bebelus blond.

Aproape toate povestile mele si ale iubitului meu sunt acum legate de cate o noua descoperire de-ale lui Iancu - cand a inceput sa isi dea seama ca poate sa apuce jucarii, cand a inceput sa se tarasca, cand a inceput sa mearga de-a busilea, cand i-am dat prima data mancare, cand a inceput sa dea din palme, cand a inceput sa zica mama, tata, oua (incerca de fapt sa zica Roua, numele catelului nostru).

Iar restul povestilor sunt legate tot de ce face Iancu cand nu-si da seama ca face ceva - cand s-a uitat la nu stiu cine, cand a zambit, cand a ales o anumita jucarie. Dar la o varsta asa mica, povestile sunt de obicei mai lungi decat intamplarile, asa ca acestea momentan sunt detaliate doar in familie.

Miri Bratu, jurnalist si fotograf, 35 de ani

Eu sint Miri, implinesc 36 de ani, dar cu usurinta poti scrie acolo ca am 26. Copilul meu a implinit pe 31 iulie un an. Un an plin cu povesti, si-alte noua luni de dinainte, pe care nu le cunoaste nimeni, dar poate le va afla, atunci cand le voi documenta printr-un album foto (sunt fotograf) si multe, multe lacrimi adunate, capsulate.

Cand am aflat ca voi avea un copil am aruncat toate medicamentele din cutii si in loc am inceput sa adun lacrimi sarate si povesti. O mare de povesti pentru Harun, copilul al carui parinte a plecat de acasa si s-a intors tarziu, la sfarsitul cartii, dar nici macar nu stim daca-i adevarat, ca e fictiune (*ref Harun si marea de povesti, Salman Rushdie).

L-am crescut singura, de la sase saptamani in utero. Ma stie si buna, si blanda, si suparata, si neputincioasa, poate chiar furioasa. Ma stie sincera, cum ar trebui sa fim noi in noi insine si in fata copiilor nostri.

L-am tinut pe pieptul meu noua luni jumate, zi si noapte. Eu mancam la restaurant, el manca la mama. La noua luni jumate a inceput sa doarma, noaptea doar, si pe pat. Se lungise si nu mai avea loc pe muma-sa.

Ma stie singura si ma stie inconjurata de lume si de lucruri care trebuie facute, pentru ca altfel ne plictisim amandoi. Si timpul e atat de scurt! Ca sa fie bine impartit ne-ar trebui bona, bucatareasa, menajera, alaptareasa, mai multe randuri de bunici si matusi, catei, pisici, cateva randuri de tati. Randuri de mame as spune ca are mai multe.

Stiti filmul ala, Dragoste mare? Cam asa si la noi, doar ca directionam toate randurile de iubire si devotament catre maimutica vesela si agera, care se presupune ca scoate in modul cel mai firesc tot ce-i mai senin si bun din noi. Din mine cu siguranta a scos, restul universului poate era mamos by default.

Should I say more on the big love? Poate in episodul viitor :)))

 

Georgiana Idriceanu, 33 de ani, jurnalist

Copil: Tudor-Mihail, 1 an si 2 luni (TDR nume de cod pe Facebook)

Desi m-am maritat de cativa ani (si-am facut si un copil), pe partea de jurnalistica si retele de socializare activez tot cu numele de fata, adica Georgiana Idriceanu.

Jobul – senior editor la revista Femeia (da, Femeia pe care-o citeau si mamele noastre) – e pus pe hold prin concediu de crestere a copilului, dar n-am luat pauza de la scris decat vreo saptamana cat am nascut. Bine, eu am nascut in patru ore, adaptarea dinainte si dupa a durat mai mult.

1. Cat timp petreci cu copilul pe saptamana?

Pai, te las pe tine sa faci calculul, avand in vedere ca stau acasa ca sa-l cresc, cum s-ar spune (desi mie mi se pare ca el creste singur, eu doar il asist), dar ma ajuta o bona patru ore pe zi cat il scoate prin parc si-i face baie. Asta de luni pana vineri.

In weekend ne petrecem timpul in familie, de obicei; chemam bona doar cateva ore dupa ce adoarme copilul, sa iesim si noi la un cico, ca adultii.

In concluzie, daca scazi timpul in care doarme, sa spunem ca petrec cu TDR aproximativ sapte ore pe zi. Cum ar veni, ca un job cu norma-ntreaga fara pauza de masa. Si considerabil mai mult in weekend, cand suntem doar eu si sotul in ecuatie.

2. Cat timp petreci la munca/dedici altor proiecte profesionale?

Mi-am luat doi ani de concediu de crestere a copilului de la serviciu (si mi se pare ca deadline-ul de retur la birou se apropie vertiginos), dar asta nu m-a impiedicat sa ma implic in cateva proiecte profesionale ce presupun efort zilnic – evident, de luni pana vineri, ca omul care lucreaza la intreprindere.

Bineinteles, timpul petrecut cu copilul si, din pacate, indatoririle casnice (gatitul, curatenia si alte alea de gospodina) vin pe primele locuri, astfel incat operez scriitura in timpul ramas din somnul de pranz al copilului si dupa-amiaza, cand e cu bona in parc.

Ca sa-ti spun in cifre, aproximativ patru ore pe zi stau la calculator. Cat un job part-time, nu? Bine, am si zile mai productive, cand asta micu’ se intinde cu dormitul spre trei ore la pranz, asa ca-mi iese si-o oala de mancare, si-un articol jumate, merge treaba. 

3. Ce activitati aveti impreuna, altele decat cele obisnuite?

Daca presupui ca hranitul, spalatul, joaca si iesitul in parc al copilului sunt activitatile obisnuite, atunci sa-ti spun despre restul.

Pai, pana vine bona, sunt obligata sa fac totul alaturi de TDR (recunosc, ma salveaza barbatul din aceasta situatie de multe ori, cand e acasa): ma machiez dimineata, cere si copilul un creion de ochi, sa roada la el; bag/scot rufe din masina de spalat – ce poate fi mai interesant pentru un bebelus?!; nu mai spun de cursele calare pe aspirator sau facutul patului in tandem.

De fapt, imi tine companie la treburile casnice de cand avea doar cateva luni si-l purtam intens in marsupiu; cred ca mi-au iesit cele mai gustoase ciorbe pe vremea aia.

Apoi, trebuie sa-ti spun ca TDR a fost foarte monden de mic. La o luna de la nastere a participat la primul sau eveniment de presa (n-am avut cu cine sa-l las, asa ca l-am luat cu mine) – avea si un carut foarte elegant, gen vintage, a fost o aparitie. Seria intalnirilor mondene s-a incheiat cu botezul, ca deja nu mai dormea atat de mult ziua incat sa suporte astfel de intalniri.

Nu implinise patru luni cand a urcat pe munte, bineinteles, la mine in marsupiu. I se vedea numai caciula rosie cu blana din vesta de polar cu care ne-am incalzit amandoi pe drumuri.

De 1 Mai am dansat impreuna pe Kudos, ca sa nu-mi stric traditia personala. Avea noua luni si a lins nisipul de pe jumatate de plaja mergand de-a busilea. Cu doua saptamani inainte, de Paste, ne balaceam cu totii intr-un jacuzzi la Herculane.

Ne plimbam mult cu el, l-am dus pana si in Thassos cu masina si nu s-a suparat. Din contra, a mancat masline cat cuprinde, chiar si din cele gasite pe jos, cazute din copaci.

Noi il consideram un tovaras de viata cu care ne place sa impartim experiente, nu un bebelus pe care-l luam cu noi ca n-avem cu cine-l lasa. Bineinteles, ii respectam mereu programul de somn si masa, ca sa n-avem discutii si nici un companion morocanos si nemultumit.

L-am dus si la Delfinariu, unde, recunosc, a fost mai fascinat de aplauzele spectatorilor decat de giumbuslucurile mamiferelor acvatice. Cand a implinit un an, i-am facut o petrecere tematica: am imbracat cu totii, si mari si mici, tricouri cu Mickey Mouse, „prietenul” lui cel mai bun.

Si, daca tot i-a luat nasa din mot atunci, sotul s-a incumetat sa-l si rada in cap cu masina ulterior. A fost si asta o experienta amuzanta. O gasiti pe YouTube.

Apropo de asta, numai sa-i spui lui TDR „Iti fac poza!”, ca imediat isi ia fata corespunzatoare.

Din cauza atator ani in presa de lifestyle sunt cam tipicara si exigenta in ce priveste sedintele foto. Barbatul s-a dat dupa mine si TDR parca s-a nascut cu asta in sange, ca n-a gangurit nimic la doua luni, cand i-am facut sedinta foto pentru botez si l-am inghesuit intr-un cos de plaja. Doar statea acolo si arata bine. Evident, mai avansat decat varsta lui.

Nu stiu daca facem activitati neobisnuite cu copilul, ca noua totul ni se pare normal. Neobisnuit poate e felul in care le facem, din ce-am mai vazut la alti parinti. TDR se murdareste si cade si-si prinde degetele in usa, dar si mananca singur si stie un numar considerabil de cuvinte si respecta rugaminti si intelege reguli.

Cred ca singura activitate „neobisnuita” cu adevarat – in ochii celorlalti, adica – este faptul ca vorbim cu el mult, vorbim pe bune, ii vorbim ca unui om mare.

4. Ce fel de adult vrei sa cresti, ce valori ii transmiti mai departe?

Tocmai am fost la o intalnire de parenting fix cu aceasta tema. Si psiholoaga de fata ne-a deschis mintile noua, participantelor: de obicei, vrem sa transmitem copiilor valorile cu care noi inca ne luptam.

Adica valorile in care credem doar la nivel declarativ sau in care credem cu adevarat, dar nu reusim sa le respectam in practica.

Eu imi doresc sa formez un om care respecta oamenii, care nu-i discrimineaza, un adult pentru care sa insemne ceva sintagma „semenii mei”. Bineinteles, de o importanta majora sunt si increderea in sine, generozitatea, toleranta, spiritul de echipa... Ideea este ca, indiferent de ce ne dorim, eu si tatal lui, sa-i transmitem constient si activ, copilul tot va creste imitandu-ne. Astfel incat ne straduim sa fim noi insine niste adulti mai „completi” din punctul de vedere al respectarii valorilor universale...

5. O intamplare iesita din comun (legata de faptul ca esti o mama atipica)?

Viata mea cu TDR a fost atipica de la inceputurile lui. Mi-am dorit sa nasc 100% natural, in apa, cu sotul, moasa si un pic de doctor la expulzie, si am reusit, in ciuda faptului ca eram la prima nastere, ca asta micu’ n-a fost chiar mic (4 kile), ca 32 de ani e o varsta destul de inaintata pentru primul copil...

De fapt, inainte sa fiu o mama atipica, am fost o gravida atipica, preocupata mai mult de tinuta pentru a doua zi la serviciu decat de planuri pentru camera copilului. Am facut sport pana aproape de nastere, am purtat tocuri pana in ultima zi, am fost la petreceri electro pana in saptamana 36.

Mi s-a rupt apa la restaurant si m-am dus la mall sa-mi iau pantofi – erau reduceri!! – abia apoi am luat-o spre spital.

Am nascut la Constanta, dupa doua zile am adus copilul acasa, la Bucuresti, iar din ziua trei am fost singuri mai toata ziua, ca sotul avea job full-time pe-atunci. Am inceput sa fiu mama dupa capul meu, iar daca asta s-a-ntamplat sa fie atipic, asa mi-a iesit si stilul de parenting.

Din ce-am vazut la alti parinti, atipic a fost si faptul ca nu mi-am tratat niciodata copilul ca pe un mormoloc, parasit intr-un patut sau leagan, cu care nu indraznesti sa relationezi din principiul ca „oricum nu intelege nimic”.

Daca n-am cantat si dansat si recitat poezii si compus rime, nimeni n-a mai facut-o pe lumea asta! Lumea il lauda pe TDR pentru cat de expresiv este; o avea si „Mindfields” a lui Prodigy o contributie, ca asa-l convingeam sa stea linistit la schimbatul de scutec in primele saptamani, maimutarindu-ma ca baiatul ala celebru si zanatic.

De cand a inceput sa duca lucruri la gura, viata noastra a devenit un roller-coaster de enterocolite si reactii stupefiate in parc – „Vedeti ca a bagat o piatra in gura!!”, pentru ca i-am dat voie sa faca asta.

Stim ca asa cunoaste el lumea momentan si strangem din dinti ca sa contribuim la imbogatirea experientei lui de viata. Cu marele avantaj ca episoadele de boala pentru TDR sunt niste indispozitii minore datorita imunitatii construite asa, plus ca a inceput sa se hraneasca singur destul de devreme.

Si-apoi, cati copii de un an ai vazut sa manance masline ca un om mare, scuipand samburele perfect curat?




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera