Chestionar de Metropotam - de vorba cu Ioana Pelehatăi
Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim sa aflam mai multe despre personajele iconice din lumea artistica si nu numai.
Despre oameni cu povesti care merita spuse mai departe, despre povesti si locuri care sa ne inspire.
Astazi stam la povesti cu Ioana Pelehatăi, un om care-ti provoaca o sete de povesti. M-am plimbat printre raspunsurile ei pe nerasuflate, ca atunci cand citesti o carte si nu o mai poti lasa din mana.
Sa tot fie peste 10 ani de cand am cunoscut-o prima data la workshopul Scrie o piesa la Green Hours, tinut de Stefan Peca - dramaturg ce s-a stabilit ulterior la New York. Inca de atunci, Ioana fascina oamenii prin modul ei de a scrie si de a simti cuvintele.
Cine esti?
Ioana, 31, scriu.
Ce voiai sa te faci in copilarie?
Scriitoare :)
(Ok, si actrita, intre 8 la 18 ani. M-a salvat o experienta libidinos-nefericita de meditatii la actorie, care mi-a dat de inteles ca pot sa ma joc cu personajele si altfel.)
Daca ai putea sa iti trimiti un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ti-ai da?
Totul o sa fie, de fapt, mult, mult mai ok si mai misto decat iti imaginezi acum. Inca nici n-ai net, stai sa vezi atunci!
Cu ce personaj dintr-un film sau serial ti-ar placea sa iesi la o bere? De ce?
As iesi la o cafea, care se prelungeste in vin, care devine seara de cocktail-uri inventate, cu Aperol, absint si unicum, cu Morticia Addams si Margot Tenenbaum.
Ce te motiveaza cand te trezesti dimineata fara niciun chef?
Nu trebuie sa am chef, am caine. Are ea pentru amandoua, in fiecare dimineata, indiferent de anotimp sau ora.
5 mici placeri care-ti aduc bucurie.
1. Rosiile Roma (alea mici si lunguiete).
2. Un vin sec bun.
3. Mana de melodii care ma fac invariabil si infailibil sa zambesc (printre care asta si asta).
4. Prima cafea din zi, facuta de altcineva.
5. SMS-urile din senin – nu mesajele pe Facebook chat, nici mailurile, nici macar telefoanele. Salvez SMS-uri de 10+ ani.
Care este cel mai important lucru pe care crezi ca l-ai facut pana acum?
Am inceput sa invat sa ascult. Nu din politete, nu ca sa ma aud vorbind dupa ce tace interlocutorul, doar ca sa ascult. Sa intreb, sa incerc sa inteleg ce simte celalalt.
E work in progress (toata viata).
Cea mai recenta obsesie muzicala.
Un album dublu, scos in 2006, care se numeste Electric Gypsyland. Pe primul CD sunt melodii asa-zis traditionale, de la Kočani Orkestar, Taraf de Haïdouks, Mahala Rai Banda s.a.
Pe CD-ul doi, aceleasi formatii sunt remixate foarte misto, majoritatea pe-un down tempo blandut, numai bun de ascultat seara cand te plimbi la nimereala prin oras.
Daca Bucurestiul ar fi un personaj cum ar arata/ ce superputeri ar avea?
Bucurestiul e femeia cu 1000 de chipuri: marea doamna eleganta, cu parfum de roze prafuite, biblioteca mare si o casa ca un muzeu; studenta saraca, mutata din Tandarei intr-un camin in Berceni; mama cu 4 copii care lucreaza la Mega Image; lucratoarea sexuala care sta de 10 ani, noapte de noapte, pe Maria Rosetti si e prietena cu toti gaborii; fetita care bate mingea pe maidan in Dudesti si sparge seminte; hipsterita publicitara cu vise de Berlin – exact asta e superputerea ei: nu-i de doua ori la fel, dar se poate-ntampla sa-i vezi unul dintre chipuri si sa te-mbolnavesti de ea. S-o cauti dup-aia numai pe ea toata viata, pe stradute cu duzi si corcodusi si tei.
De ce trebuie sa te feresti in Bucuresti?
De masini si de intuneric.
Top 3 locuri unde-ti place sa mananci in Bucuresti
De vreo 3 ani am facut o pasiune pentru carciumile si micile restaurante de cartier. Nu-i neaparat un top, dar 3 locuri foarte chill, unde mancarea e (relativ) ieftina si buna, fitele nu-s deloc si vezi oameni intre 17 si 65 de ani la mese:
1. Naser (ala original, de la Piata Domenii)
2. Bagdad (un restaurant mic-mic, cu specific arabesc, pe la statia de metrou Grivitei)
3. Doua pizzerii (La Strada se cheama una dintre ele; pe cealalta nu mai stiu cum o cheama) din zona Baba Novac-Parcelarea Catelu
Top 3 locuri unde-ti place sa bei in oras
Sunt foarte conservatoare cu locurile de baut – probabil e de vina copilaria din anii ’90, cu serialele ei cu tot, in care personajele aveau o singura carciuma si aia vesnica. In sitcom-ul meu, lucrurile s-au mai schimbat abia odata cu interzicerea fumatului. Topul, pe anul asta, e:
1. Légère
2. Manasia
3. MACAZ Coop
Cea mai inedita experienta culinara pe care ai avut-o in Bucuresti (sens pozitiv sau negativ)
Am crezut c-am ajuns in rai cand am descoperit magazinul de condimente orientale din Hala Obor, de la etaj. In cam aceeasi ordine de idei, m-am bucurat si cand am dat peste Asia Market, un magazin cu produse tailandeze de pe Mihai Bravu, spre statia de metrou Obor, si cand am gasit placintele chinezesti cu ravas la Dragonul Rosu.
Cum arata barul perfect in viziunea ta? (de la design si pana la oameni)
Pe design nu ma bag prea tare, n-ar conta decat sa aiba o terasa mare, cu mult verde :) Oamenii-s mai importanti: ar fi, probabil, modelat pe tiparul unei cafenele sociale, cu meniuri in asteptare si oportunitati de angajare pentru (absolut) toata lumea. Si cu pisici bastinase. A, si ar fi straight-friendly :)
Ce le-ar trebui romanilor sa nu-i mai vedem tristi si posomorati pe strada?
Bani. Atat de simplu, exact atat de complicat.
Ce evenimente nu ar trebui sa ratam in 2016?
Am trecut deja de jumatatea anului si simt ca alea de neratat s-au intamplat deja :)
Dar mai sunt cateva festivaluri misto prin tara si de-acum inainte: Ideo Ideis (teatru tanar, Alexandria), Spellground (indie, Constanta), Amural (arte vizuale, Brasov), 3 Smoked Olives (muzici, Calarasi). Depinde si cat fomo ai, sunt chestii misto de facut in fiecare saptamana.
Oameni pe care ii consideri Figuri Emblematice ale Bucurestiului.
John Burch, tapiterul de la Piata Rosetti.
Toti lautarii, muzicienii de strada si floraresele. Copiii care se mai joaca pe strada.
Willy Pragher si alti fotografi aproape uitati. Horia Creanga, Octav Doicescu si alti arhitecti enormi, care-s obscuri pentru noi azi.
Femeia din grupul statuar de la intrarea in Gradina Icoanei – mereu ma frapeaza cum se uita ea in sus, cu adulatie muta, la G.G. Cantacuzino. E si una dintre putinele femei care apar in monumente publice de prin oras, iar postura in care e reprezentata mi se pare extrem de graitoare pentru locul asta.
Si, mai ales, domnul din poezia asta, de Adela Greceanu.
Pe Știrbei-Vodă e o casă gri cu două ferestre,
la care atîrnă de cînd lumea
niște perdele gri.
Cum se-ncălzește un pic vremea,
una dintre ferestre se deschide
și-n cadrul ei
apare un bărbat în tricou gri.
Deasupra capului său
perdeaua gri a fost tăiată,
astfel că marginea ei înnegrită
abia îi atinge creștetul.
Îl știu dintotdeauna,
de cînd vin pe drumul ăsta la serviciu.
Și întotdeauna m'am întrebat
dacă are și un interior casa lui,
și dacă iarna el stă înăuntru.
Cînd treci pe trotuar prin fața casei,
dacă vrea,
te poate atinge pe creștet.
E prima zi din an cînd a ieșit la fereastră.
Mi s-a părut că e mai gras
decît anul trecut,
că abia mai încape în rama ferestrei
și că perdelele gri în schimb s-au împuținat
și atîrnă ca niște zdrențe
gata să se facă praf
la prima atingere.
Dacă l-ar privi cineva din spate,
cum stă acolo, nemișcat,
ce-ar vedea?
În seara asta,
după ce am ajuns la tine
și m-am așezat la locul meu
de la masa din bucătărie,
cînd m-ai întrebat ce-am văzut pe drum,
am spus
"Primăvara".
[„Vestitorul primăverii”]
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.