Chestionar de Metropotam - de vorbă cu George Albert Costea: "Învăț să devin eu însumi acceptându-mă, iubindu-mă mai mult și făcând pace cu mine însumi"

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai.

Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire.

Astăzi stăm de vorbă cu 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞 𝐀𝐥𝐛𝐞𝐫𝐭 𝐂𝐨𝐬𝐭𝐞𝐚 - actor și performer. În portofoliul său se regăsesc aproape 20 de roluri interpretate la Craiova, atât în producții cu texte clasice cât și în spectacole cu texte contemporane, de la Shakespeare până la Eugène Ionesco sau de la Sofocle până la Marius von Mayenburg și Nick Payne.

A avut șansa să lucreze cu regizori faimoși - Robert Wilson sau Silviu Purcărete  - în producții grandioase, precum și cu tineri regizori în plină afirmare -  Leta Popescu, Bogdan Georgescu, Andrea Gavriliu, care aduc metode inovative de lucru (teatru social, devised theatre, teatru-dans) și în colaborări internaționale (𝐼𝑑𝑖𝑜𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐, creat de Transquinquennal (BE) și Marie Henry, 2018).

Paralel, a continuat să dezvolte propriile sale proiecte și cercetări în afara Craiovei, lucrând la două spectacole one-man-show pe tema gay - 𝑂𝑝𝑒𝑛 (spectacol regizat de Leta Popescu la Fabrica de pensule, Cluj Napoca, 2016) și 𝐷𝑜𝑟𝑖𝑎𝑛 (spectacol de dans multimedia regizat de Oana Răsuceanu, Asociația Control N, București, 2016).

Printre cele mai recente spectacole ale sale se numără 𝑻𝒉𝒂𝒕 𝑫𝒂𝒚 𝒐𝒇 𝑴𝒂𝒚 𝟐𝟎𝟐𝟎, un solo–spectacol, improvizație video-performativă creată împreună cu regizorul de film Nicolae Constantin Tănase.
Spectacolul a fost transmis în regim live streaming de pe acoperișul Teatrului Național din Craiova în iunie 2020, în timpul pandemiei.

În prezent, 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐞 𝐀𝐥𝐛𝐞𝐫𝐭 𝐂𝐨𝐬𝐭𝐞𝐚 este doctorand la UNATC iar titlul tezei sale este 𝐼𝑛𝑓𝑙𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑒𝑢𝑟𝑜𝑝𝑒𝑎𝑛𝑎̆ 𝑎𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎, în care pune problema impactului proiectelor culturale europene asupra remodelării instituțiilor teatrale din România, a noilor tendințe artistice și a schimbării mentalităților atât la creatorii de teatru cât și la spectatorii din România zilelor noastre.

Cine ești?

Un tip naughty but nice, de profesie și vocație actor, gay – care vorbește deschis despre asta și încearcă să sprijine această comunitate, pentru care subiectul cine ești? este deschis și mereu provocator.

Dacă ai putea să îți trimiți un mesaj ție la 14 ani, ce sfat ți-ai da?

Este ok că de fapt, nu te simți atât de atras de colegele tale de clasă și că le ceri prietenia doar pentru că așa se face. Și că mai degrabă ești atras într-un fel bizar de colegii tăi băieți. Nu ști exact ce se întâmplă cu tine dar nu este greșit ce simți, nu trebuie să îți fie rușine de tine, vei descoperi în timp și cu răbdare și este în regulă că ești…diferit.
 
Ce ai descoperit la tine, în această perioadă?

Că nu mă schimb neapărat și nici nu pot face asta chiar dacă încerc foarte mult, ci că învăț să devin eu însumi acceptându-mă mai mult, iubindu-mă mai mult și făcând pace cu mine însumi.

 Cu ce personaj dintr-un film sau serial ți-ar plăcea să ieși la o bere? De ce?

Cu Vlad Bebe, personajul lui Vlad Ivanov din 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile că să încerc să fur meserie. De la actor, nu neapărat de la acel personaj. Deși cred că sunt mai degrabă un actor de comedie, mi-ar plăcea să fac bine și un rol de bad guy.

 
Ce te motivează când te trezești dimineața fără niciun chef?

Că am mai supraviețuit unei nopți…e suficient să fiu curios să văd ce mi se va întâmpla în acea zi și că dacă va fi o zi în care nu voi avea chef de nimic, există voluptate și în acestă stare…oricum vor urma altele mai bune.

5 mici plăceri care-ți aduc bucurie.

Să vorbesc la telefon cu prietenii, să am grijă de florile din balcon, căruia eu îi spun grădina mea, să gătesc pentru musafiri, să mă plimb seara târziu în parc în jurul lacului, să vorbesc singur cu voce tare în casă.
 
O melodie care te face mereu să zâmbești
Frank Sinatra, When you’re smiling

 
Care este cel mai important lucru pe care crezi că l-ai făcut sau l-ai învățat până acum?

You live once, so think twice. L-am învățat. Nu știu dacă îl și aplic tot timpul.
 
Cea mai mare frică.

Să mor cu foarte multă durere fizică și psihică.
 
Cea mai recentă obsesie muzicală.

Ibrahim Maalouf, Beirut.
 

Dacă Bucureștiul ar fi un personaj cum ar arăta/ ce superputeri ar avea?

Bucureștiul e un fel de Robocop combinat cu Terminator. Are vieți nelimitate…are o capacitate de adaptare și regenerare uimitoare în urma tuturor traumatismelor și schingiurilor la care a tot fost supus.
 
De ce trebuie să te ferești în București?

De trotuare. Pare că sloganul este: Atenție pietoni, feriți trotuarul! Sper să apuc ziua când ele se vor elibera de mașini. Ar fi un mare progres pentru oraș.
 
Top 3 locuri unde-ți place să mănânci în București.

La Merdenele în Piața Amzei, La Murat la Piața Domenii și la Home pe Alexandru D. Xenopol vis-à-vis de Biserica Anglicană.

 
Top 3 locuri unde-ți place să bei în oraș.

La același Home, la Artichoke lângă Sala Palatului și la Green Hours pe Calea Victoriei.

Cea mai inedită experiență culinară pe care ai avut-o în București (sens pozitiv sau negativ)

Cine citește interviul să-mi propună și mie pe fb sau instagram un loc unde m-ar putea aștepta o asemenea experiență inedită, de preferabil în sens pozitiv. Ca să fiu sincer, n-am avut parte de asemenea întâmplări în București. La Craiova mi s-a întâmplat o chestie tare cu un burete de bucătărie găsit sub copanul de pui, eu crezând că e gorgonzola…dar aia o poveste pentru altă ocazie. Am fost prudent în alegeri, merg în locurile sigure sau recomandate și gătesc destul de mult acasă.
 
Cum arată barul perfect în viziunea ta? (de la design și până la oameni)

Culori calde dar nu ostentative plus niște accente de culori reci dar bine încadrate, lumină nu foarte puternică, mese, fotolii și canapele în care să te nu te simți nici prea mic, nici prea mare, muzică live mixată de un DJ dar nu atît de tare astfel încât să facă conversațiile imposibile, cocktail-uri, vin, presecco, o senzație de peaceful, cozy și armonie. Uite niște referințe mai bine: Facebook , Facebook.
 
Ce le-ar trebui românilor să nu-i mai vedem triști și posomorați pe stradă?

Tristețea și suferința fac parte din viața noastră și cu toții mai avem și momente când mergem abătuți pe stradă. Poate că un un oraș mai curat, mai puțin poluat,  mai verde, cu mai multă grijă la oameni și nu la mașinile lor, în care arta și cultura să fie mai bine văzute și mai accesibile...ar mai putea rezolva ceva din această posomorâre.
 
Oameni pe care îi consideri Figuri Emblematice ale Bucureștiului.

Pentru că nouă românilor cred că ne place încă cu autoritatea, cu șeful și să ne uităm mereu spre Împărăție cred că primarii generali ai Capitalei devin astfel de figuri..prin natura meseriei marchează niște epoci prin ce fac sau ce nu fac, prin ce fac bine sau rău. Altfel, cred ca Voicu Rădescu e un alt tip de figură emblematică a orașului. Și Gică Petrescu.