Chestionar de Metropotam - de vorbă cu artistul Ștefan Botezatu (Poetrip): "Sunt mereu dispus să învăț lucruri noi, să evoluez sau să mă schimb"

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai.

Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire.

Astăzi stăm de vorbă cu un artist, membru al trupei Poetrip, cu o prezență puternică atât pe scenă, cât și în mediul online, cu un umor aparte setat pe Facebook "just for friends". Doamnelor și domnilor, ȘTEFAAAAAN BOTEZAAAAAATUUUUU!

Cine ești?

Ștefan Botezatu (Poetrip)

Ce voiai să devii în copilărie?

Erou, după ce am aflat de la mama că doar eroii sunt nemuritori.

Daca ai putea să îți trimiți un mesaj ție la 14 ani, ce sfat ti-ai da?

Nu refuza niciodată alte fete pentru că aștepți iubirea perfectă! Bineînțeles că știu deja că nu aș asculta sfatul ăsta pentru că deja l-am primit și nu l-am băgat în seamă deloc. În cazul ăsta, plan B: formația cu care cânți la perne, tigăi și lămpi e foarte tare, continuați!

Ce ai descoperit la tine, în această perioadă?

Că sunt de o lene mult mai înfiorătoare decât credeam, pur și simplu fac de rușine specia umană.

Foto: Oana Maria Zaharia

Cu ce personaj dintr-un film sau serial și-ar plăcea să ieși la o bere? De ce?

Cu Ricky, Julian și Bubbles din Trailer Park Boys. Ca să ajung în arest, clar.

Ce te motivează când te trezești dimineața fără niciun chef?

Cacaua cu lapte, dar nu funcționează mereu. Cățelușa mea Yoko, funcționează mereu. Dar sunt dimineți în care chiar nu am chef de nimic, așa că bag capul sub pernă și mai dorm încă 3 ore, ca să mă trezesc chiar și mai deprimat.

5 mici placeri care-ti aduc bucurie.

Găluște cu prune.

Chai Latte.

Să zac în hamac.

Prima țigară după ce n-am mai fumat o vreme.

Să petrec o noapte întreagă citind pe internet zeci de articole despre muzică.

O melodie care te face mereu să zâmbești.

Nu am niciodată aceeași reacție la melodiile care îmi plac, dar sa zicem ca un răspuns ar fi Goodbye Sadness - Yoko Ono.

Care este cel mai important lucru pe care crezi că l-ai făcut sau l-ai învățat până acum?

Să nu îmi fie niciodată rușine cu mine însumi, cel din prezent sau din trecut, câtă vreme sunt mereu dispus să învăț lucruri noi, să evoluez sau să mă schimb.

Cea mai mare frică.

Venustraphobia.

(n.r. Also known as caligynephobia, this is the fear of beautiful women, and may be caused by low self-confidence or putting too much pressure on appearances.)

Cea mai recentă obsesie muzicală.

S-a reactivat obsesia pentru Otis Redding.

Dacă Bucureștiul ar fi un personaj cum ar arăta/ ce superputeri ar avea?

Super Micul Paris, un golem din carne de mici cu haine din asfalt încins, ochii claxoane auto, părul o claie de decorații de Crăciun, centrul vechi noaptea pe post de creier. Superputerea lui este turnul Eiffel în miniatura mereu în erecție iar singurul punct slab este că se bate până la autodistrugere în pieptul făcut din containere de gunoi cu pumnii care au ca degete busturi de mari poeți naționali.

De ce trebuie sa te ferești în București?

Eu, unul, nu m-am ferit niciodată de accentul meu de moldovean. Cui nu-i place, e perfect, asta e un filtru, nici nu vreau să am de-a face cu așa o persoana superficială. În general în București este o atmosferă crizată, dar mereu m-am ținut deoparte, ca să nu mă molipsesc.

Top 3 locuri unde-ți place să mănânci în București

Nu-s genul care sa aibă ritualuri cu luatul mesei în locuri speciale, sunt mereu pe fuga deci pt mine masa e strict o necesitate. În schimb, pot sa fac harta cofetariilor, gogoșeriilor și a clatitariilor. De la una la alta, înșfac o supă crema de linte de la dristor de exemplu și aia e. Un chinezesc sau vietnamez, cel mai apropiat. Top 3? Karishma. Maher. Bistro Raw & Vegan de pe strada Transilvaniei. Burger Van Home & Bistro. Latin Pizza.

Top 3 locuri unde-ți place (plăcea) să bei în oraș

Grădina Sticlarilor. Londophone & Londohome. J'ai Bistro. Niște domni și fiii.

Foto: Ruxandra Maria

Cea mai inedită experiență culinară pe care ai avut-o în București (sens pozitiv sau negativ)

Am dus-o odată pe iubita mea la un restaurant sud coreean și acolo am comandat tot ce ne-a făcut curioși, ca niște nehaliti. A fost infernal de scump, am cheltuit ca niște nababi tot cât câștigasem eu în ziua respectiva cu uber, dar a meritat.

Cum arata barul perfect in viziunea ta? (de la design si pana la oameni)

În Praga era un bar pentru localnici unde aveau pe perete deasupra pisoarelor, la nivelul capului, niște pernuțe confortabile făcute de un artist underground, pe care sa iti odihnești fruntea și sa iti ții echilibrul cât timp faci loc pentru mai multa bere. Atâta grija și atenție m-au înduiosat. Niciodată nu mi-au plăcut locurile în care oamenii care beau sunt făcuți sa se simta prost pentru starea lor de ebrietate. Deci unde era mai mare haosul, hop și eu. Dar nu stiu ce am pățit, în ultimii ani nu prea mai consum alcool și prefer locuri foarte peaceful, gen Samsara din Cluj, Ramayana în București.

Ce le-ar trebui romanilor sa nu-i mai vedem tristi si posomorati pe strada?

Problema nu este ca ii vedem noi asa, ci ca asa sunt ei. Ar trebui sa constientizeze asta, în primul rand. Apoi sa schimbe ceva. Dar am observat ca o trăsătură a romanului este sa și se declare "mulțumit" cu acreala lui, decât sa riște doamne ferește! să spere la fericire.