Chestionar de Metropotam - de vorbă cu Alexandru Claudiu Maxim: "Ascult oameni, avem nevoie de bucuria asta de a fi ascultați!"

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai.

Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire.

Astăzi stăm de vorbă cu Alexandru Claudiu Maxim, un artist vizual reprezentativ al noii generații. Îi place să experimenteze, să își valorifice cunoștințele despre artă și tehnologie, însă, nu uită niciodată să pună emoție și să își cripteze sentimentele. Poate tocmai asta e semnătura sa personală… în cadrul proiectului coregrafic, YAGORIA, este cel ce va da forma vizuală acestui univers al naturii și al plasticului, ce va deveni mistic prin editarea și efectele pe care Alex le va folosi.

Cine ești?

Alexandru-Claudiu Maxim, editor video, artist vizual, membru în Pastila Roz, manager The Art Machine.

Ce voiai să devii in copilărie?
Când eram mic ziceam ca vreau sa devin aviator pentru că am văzut că mă lasă lumea în pace când răspund asta. Adevărul e că abia mă prindeam cum funcționează lumea, de unde să îmi mai imaginez și locul meu în ea.

Dacă ai putea să iți trimiți un mesaj tie la 14 ani, ce sfat ți-ai da?
Ai idei bune, mai lucrează la curaj. Dar cine să asculte sfatul ăsta la 14 ani?

Ce ai descoperit la tine, în această perioadă?
Că îmi crește păr în urechi. I’m going to be that type of guy in a few years ☹

Cu ce personaj dintr-un film sau serial ți-ar plăcea să ieși la un suc? De ce?
Nu prea mă uit la seriale, n-aș ști ce să aleg. Pe lângă asta, m-ar întrista limitarea, aș ieși de fapt cu o idealizare, o caricatură sau o esență umană. Dar aș ieși la un suc cu o scenaristă.

Ce te motivează când te trezești dimineața fără niciun chef?
Faptul că dacă nu mă ridic acum din pat o să ascult Trinitas TV toată dimineața pentru că vecina are televizorul pus fix pe peretele pe care eu am perna.

5 mici plăceri care-ți aduc bucurie.
Să mă plimb pe Cheiul Dâmboviței noaptea.
Limonada dimineața, aproape zilnic. Îmi plac acrelile mult.
Ascult ASMR.
Ascult oameni, avem nevoie de bucuria asta de a fi ascultați.
Semicoincidența ca de fiecare dată când mă uit deasupra mea, să văd pe cer o pasăre care tocmai trecea și apoi cerul gol.

O melodie care te face mereu să zâmbești

ZDA & Chopsticks - Toate zdiamantele

Care este cel mai important lucru pe care crezi că l-ai făcut sau l-ai învățat până acum?
Am învățat că tot am de învățat. Apoi mi-am dat seama că tot ce învăț nu iau cu mine mai departe. Așa că acum învăț cum să las pentru mai departe plăcerea de a învăța.

Cea mai mare frică.
Acum cu situația din Ucraina mi s-au reconfigurat un pic fricile. Inițial aveam niște frici abstracte, dar acum cred că cea mai mare frică e să fiu în durere și să nu am posibilitatea/abilitatea de a o opri.

Cea mai recentă obsesie muzicală.
Paulina – Prin lume

Dacă Bucureștiul ar fi un personaj cum ar arăta/ ce superputeri ar avea?
Ca o lupoaică imensă cu cel puțin 2 milioane de mameloane. În loc de sunete de supt s-ar auzi claxoane.

De ce trebuie să te ferești în București?
Trebuie să te ferești de bicicliști stresați. Pandemia a adus cu ea multe joburi pentru livratori, deși străzile au rămas la fel de aglomerate. Sunt din ce în ce mai mulți bicicliști pe trotuar, pentru că sunt mai în siguranță. Dar graba de a livra transformă trotuarul într-o stradă hibrid în care eu ca pieton încep să mă panichez când aud o sonerie de la o bicicletă care vine în grabă din spate. Dacă nici pe trotuar nu pot fi liniștit, atunci unde?

Top 3 locuri unde-ți place să mănânci în București
Business Land Restaurant
Suzana Ribs and Wings
Zao

Top 3 locuri unde-ți place să bei în oraș
Zona Libera
La Dana
Hop Hooligans

Cea mai inedită experiență culinară pe care ai avut-o în București (sens pozitiv sau negativ)
Din păcate nu mai există, trufele de la Turmeric et Cardamom.

Cum arata barul perfect în viziunea ta? (de la design și până la oameni)
Mă disperă mesele, scaunele și țarcurile. Îmi plac băncile, treptele, marginile, podurile, pontoanele și în general alte elemente prietenoase corpului uman ale orașului. Dacă strada pe care mă plimb ziua cu stres se poate transforma seara în relaxare atunci voi iubi și mai mult orașul. Și dacă am avea și un serviciu de delivery de cocktailuri (tot cu bicicliștii grăbiți) atunci m-aș bucura și mai tare.

Ce le-ar trebui românilor să nu-i mai vedem triști și posomorâți pe stradă?
Perspective. Nu știu, nu pot generaliza, nu-mi dau seama dacă așa îi văd eu sau chiar așa sunt ei.

Oameni pe care îi consideri Figuri Emblematice ale Bucureștiului.
N-am, dar sigur e un personaj colectiv care s-ar potrivi descrierii.