Chestionar de Metropotam - de vorbă cu actorul Alecsandru Dunaev: "Încearcă să privești oamenii în ochi. Te ajută enorm, ai să vezi."

Chestionar de Metropotam este rubrica prin care ne dorim să aflăm mai multe despre personajele iconice din lumea artistică și nu numai.

Despre oameni cu povești care merită spuse mai departe, despre întâmplări și locuri care să ne inspire.

Astăzi stăm de vorbă cu actorul Alecsandru Dunaev, pe care il știți din serialul "Adela" de la Antena 1. S-a născut în Tulcea și are în spate 12 ani de urcat pe scenă. Iar acum se află la primul proiect de televiziune de anvergură.

Cine ești?

Alecsandru Dunaev. Actor. Încă am 29 de ani. „Sunt tânăr, doamnă”, vorba lu’Dinescu.

Dacă ai putea să îți trimiți un mesaj ție la 14 ani, ce sfat ți-ai da?

Dunaev, capul sus, nu mai umbla ca și cum numeri bordurile. Și încearcă să privești oamenii în ochi. Te ajută enorm, ai să vezi.
 
Ce ai descoperit la tine, în această perioadă?

Am mult mai multă energie decât credeam. Un pic de ambiție în plus de aș avea, sunt convins că aș putea multe. Și pot. O să vedeți voi.
 
Cu ce personaj dintr-un film sau serial ți-ar plăcea să ieși la o bere? De ce?

Harvey Specter din „Suits”. Are combinația optimă dintre umor și seriozitate, are o căldură prin care, totuși, impune respect. Cred că am multe de învățat de la el. Ah, și neapărat să-mi pună o pilă la croitorul lui, că tare faine-i sunt costumele. Cu reducere dacă se poate, că sunt actor, nu un avocat de succes.
  
Ce te motivează când te trezești dimineața fără niciun chef?

Mai ales în acest context pandemic, mă motivează faptul că muncesc. Prost să fiu să n-am chef de muncă în condițiile în care foarte mulți colegi de breaslă și-ar dori să fi avut șansa mea.
 
5 mici plăceri care-ți aduc bucurie.

Când termin o carte voluminoasă. Când fixez acul de la pickup pe o placă de vinyl abia cumpărată. Când conduc aproape de apus, într-o toamnă târzie, prin sate și simt miros de foc proaspăt făcut în sobe. Când stau pe malul Dunării la Sulina și bate vântul dinspre Est și aerul devine un pic sărat. Aplauzele de după un spectacol de teatru.

 
O melodie care te face mereu să zâmbești

Los Caños - Niña piensa en ti. Are în spate o poveste din vara lui 2018 și mereu o asociez nu cu povestea în sine, ci cu felul în care mă simțeam atunci, cu cine eram în vara aia.
 
Care este cel mai important lucru pe care crezi că l-ai făcut sau l-ai învățat până acum?

Cel mai important lucru pe care l-am făcut a fost decizia de a nu rămâne student la Politehnică mai mult de acele două luni (iulie-septembrie, nu vă gândiți că am apucat să învăț ceva) și să îmi urmez visul cu actoria. Cât despre învățături, primul lucru major pe care l-am învățat despre actorie a fost în 2008: dacă în culise ai lumină pe tine de la vreun reflector, înseamnă că și publicul te vede. A fost o adevărată revelație pentru mine la vremea aia.
 
Cea mai mare frică.

Sunt în direct la o emisiune și reușesc să mă bâlbâi încercând să repar o bâlbă. Și totul se subordonează principiului bulgărelui de zăpadă. Nu mi s-a întâmplat. Rog Providența, Universul să facă cumva să nu mi se întâmple.
 
Cea mai recentă obsesie muzicală.

Ana Coman – Contratimp. Are piesa asta ceva. Combinat cu vocea Anei rezultă ceva inexplicabil în cuvinte, dar foarte frumos. Obsesiv de frumos, având în vedere de câte ori am ascultat-o.

Dacă Bucureștiul ar fi un personaj cum ar arăta/ ce superputeri ar avea?

Văzusem de curând un film cu super eroi în care era un personaj numit Comediantul. Ei, acest Comediant avea un umor de nezdruncinat și un sex-appeal foarte puternic, chiar dacă el, pe interior, era măcinat de foarte multe traume. Așa văd eu Bucureștiul. Un super erou traumatizat dar care rezistă și chiar îți pune și un zâmbet pe buze la nevoie.
 
De ce trebuie să te ferești în București?

Atunci când ești pieton și te plimbi pe trotuarele capitalei, să te ferești de băltoacele de lângă bordură. Mai ales în zilele în care traficul permite mașinilor o viteză suficient de mare cât să te stropească din cap până-n picioare.

 
 
Top 3 locuri unde-ți place să mănânci în București.

Ivan Pescar din Piața de Flori de la Coșbuc; Lacrimi și Sfinți; La Copac
 
Top 3 locuri unde-ți place să bei în oraș.

Legere de la Rosetti; Bikes sau Casa Noastră de pe Matei Voievod; Grădina Eden
 
Cea mai inedită experiență culinară pe care ai avut-o în București (sens pozitiv sau negativ)

La Ivan Pescar. Eu lipovean, am zis să testez bucătăria specifică Deltei Dunării în București. Am pornit extrem de sceptic, consideram că nimeni din București nu poate găti cum se gătește în Deltă. De la prima îmbucătură, m-am simțit exact ca la mătușa mea la Sulina. Mai că simțeam și aerul sărat dinspre mare, mă transpusesem cu totul în atmosfera deltaică.

 Cum arată barul perfect în viziunea ta? (de la design și până la oameni)

Mă văd în fotolii confortabile cu niște jazz pe fundal, în surdină, cât să creeze atmosfera; Clădire interbelică; dacă se poate, și un pian, la care să se așeze vreun cunoscător, vreun pasionat și să se joace din când în când spre încântarea mesenilor. Să se bea rom sau coniac, să se râdă mult, să se audă într-un colț discuții despre filmele americane, ori cele de artă din Franța ori Italia; În alt colț, să se mai laude cineva cu ultima lectură- bună, proastă, să fie admirat, ori huiduit, nu contează, important e să se anime discuția în acest sens; Barul respectiv să aibă și un câine: cuminte, stând cu botul pe labe, ascultând atent fiecare discuție, de parcă ar înțelege tot... E de-al casei, cum să nu-nțeleagă? Și s-aștepte: ori un pianist care a prins curaj după coniacul de mai înainte, ori vreun nostalgic care să nască polemici cu iz istoric și doar un pic de politică, pentru că ce-ar mai fi discuțiile într-un bar fără pic de politică?

 
Ce le-ar trebui românilor să nu-i mai vedem triști și posomorați pe stradă?

Încredere. Și curajul de a privi și în urma lor, de a conștientiza că se poate și mai rău. Că nu e capăt de lume, atâta timp cât avem două mâini, două picioare, cele mai sclipitori minți (după unii) din S-E Europei, dar ce vorbim? Din toată lumea, dă-i încolo de occidentali cu tehnica lor, cu progresul lor. Leagănul civilizației s-a născut aici, noi mutăm munții!

Oameni pe care îi consideri Figuri Emblematice ale Bucureștiului.

Pache Protopopescu, primarul extrem de inventiv și inovator.

Ion Mincu, celebrul arhitect

Constantin Tănase, actorul care nu cred să mai aibă nevoie de vreo prezentare

Lucia Sturdza-Bulandra, actriță, directoare a teatrului ce azi îi poartă numele.