Ziua aromanilor in Herastrau: dansuri, placinte si Becali

Pentru ca ieri, 23 mai, a fost ziua "nationala" a aromanilor, Metropotamul a luat-o catre Parcul Herastrau. Unde a cascat gura la corlu armanescu, si-a largit burta cu placinta de dovleac, a ascultat povesti si... l-a admirat pe Becali dansand.

23 mai este data la care Abdul Hamid al II-lea  promulga, in 1905, o iradea prin care aromanii erau recunoscuti ca nationalitate (romaneasca). Este 23 mai o zi nationala? Nu, atata timp cat aromanii din toata lumea sunt profund divizati in ceea ce priveste identitatea asumata (ramura a romanilor? un popor diferit? greci?). Insa dzua natsiunala si necesitatea recunoasterii, de catre Bucuresti, a unei minoritati aromane pe teritoriul nostru sunt intens promovate de "Comunitatea Aromanilor din Romania"  (CAR, printre organizatorii evenimentului de ieri)



Dar sa revenim la oile noastre. Pe la la 11:45, cand am sosit in parc, Crosul armanamei luase sfarsit. Ploua, iar pe langa panourile cu satul aroman treceau putini curiosi. Spre finalul orei 12, insa, intrarea din Herastrau a inceput sa se umple de oameni. Care jucandu-se cu siragul de cumbuloi si vorbind in aromana, care stand la coada la mici si "piperky", sau cascand gura la aromanii de pe scena.


 

Primul care a cantat a fost Gica Coada, interpretul favorit al lui Hagi. La putin timp a aparut si greul machedonilor aka latifundiarul din Pipera,  razboinicul luminii, scl. Cantaretul l-a alintat cu "Bati vintul na fluiara" si "Aua n'adunamu". Intre timp, Gigi Becali era caplu (conducatorul) la cor (hora), tragand dupa el lumea in jurul fantanii.



Fara dedicatii, dar cu zambete largi si strangeri de maini a fost primit deputatul Costica Canacheu (foto dreapta, in costum traditional). Acesta se afla in fruntea consiliului CAR acum doi ani, cand organizatia a dat in judecata statul pentru ca minoritatea sa fie recunoscuta. Recent, politicianul a mai fost implicat intr-o controversa legata de aromani.



Aproape de scena se afla un stand cu carti de citit/de cumparat si cd-uri in aromana, unele de vanzare.  Vizavi, o "casuta" cu sculpturi, majoritatea de Mihai Tugearu plus un bust de Dumitru Pasima. Langa stand, o cumbana (clopot) decorativa, cu imaginea orasului Moscopole, de M. Tugearu. Un simbol al renasterii aromanilor, mi-a  explicat profesorul Pasima, caci "cu distrugerea Moscopolelui a inceput distrugerea" lor.




Mai departe, alte standuri vindeau excursii la Moscopole, tricouri, podoabe si obiecte decorative (coliere intre 18 si 28 de lei, vaze la 35 de lei) si costume aromane. Un costum costa 20 de milioane, dar se puteau cumpara si cumbuloi -in jur de 5 lei- sau carlibane -toiege de pastori-, 50 de lei. Tot acolo era expus un proiect arhitectonic de reconstruire a unei case aromane. Vizavi puteai sa stai la coada, intr-un fum gros, pentru mici (3 lei/bucata+mustar&paine), bere Ciuc (4 lei/paharul) si pastrama de berbecut (7 lei/100 de grame). Sau pentru ceva mai traditional, piperchi targasite (12 lei portia).




Aleea cariatidelor era marginita de imagini contemporane si istorice si de un rand de mese. La capat, langa fantana Modura, mai multe panouri trilingve (ro/ar/en) iti povesteau despre istoria, traditiile si dansurile aromanilor. Textele in (daco)romana si engleza vorbeau de "poporul arman"/arman people" -o denumire care invita la confuzii cu armenii.

Ultimele doua standuri din targ invitau lumea la biblioteca si obiecte handmade, respectiv la pita si placinte. De praz, dovleac, mere si branza, 6 lei portia mica, 20 de lei portia mare. Cum nu aveam chef sa stau la coada de la piperchi, am luat o placinta cu dovleac (6 lei)-cam uleioasa, insa cu umplutura generoasa.



Standul cu carti de rasfoit si bijuterii (de Georgiana Vlahbei) apartinea Proiectului Avdhela. Mi-au atras atentia brosele-papusi (10-15 lei), brosele-nori (25 de lei)-, cerceii cu motive aromane (9 lei). Apoi semnele de carte (3 lei) si sulurile cu povesti aromane ("pirmithi", 2 lei). Standul era decorat cu cergi, scoarte aromane si doua covorase aparent balcanice, marca Ikea. Mai tarziu, locul s-a populat cu personaje de poveste, dar despre asta mai incolo.


Grupul Boatea Pindului; cantareata Ianula Gheorghe

Revenind la scena, i-am ascultat pe Ianula Gheorghe, Diana Bisinicu (ex Pops), Elena Gheorghe, fenomenalii coristi de la Boatea Pindului si pe altii. Am admirat si unduirile horei aromane in care se prinsesera si ne-aromani (ii recunosteai dupa pasii de dans). Dupa ce ultimul interpret si-a oprit cantarea, in jurul orei 16, la standul Avdhela au inceput pregatirile pentru povesti aromane. A fost frumos sa vad tineri moderni zambind la auzul basmelor cu imparati, imparatese, piei de samur si dafini magici. Din pacate, o singura poveste a fost rezumata in dacoromana. Dupa ce grosul lumii s-a imprastiat, "mucani" ((daco)romani) si aromani au continuat sa citeasca basme, fiecare cate un fragment, in atmosfera intima a standului.



Povesti traditionale si o poveste de viata amara (dreapta jos)

O poveste trista si adevarata am auzit-o de la Todi Santa, expropriat de trei ori in anii 40 si 50 si trimis in Baragan, cu alti aromani, sarbi, bucovineni si basarabeni. Toti banateni (nativi sau adoptivi), toti prea aproape de granita iugoslava pentru a prezenta incredere pentru comunisti, in contextul conflictului cu Tito. Oameni tinuti in vagoane de vite, nevoiti sa se hraneasca din gunoaie, oameni fortati sa ramana in Baragan dupa ce sarbii au putut sa se intoarca... Doar trei tineri il ascultau, insa acest moment a fost mai impresionant decat oricare eveniment organizat.

Spre seara organizatorii au inceput sa demonteze standurile. La ultimul ramas in picioare, (Avdhela), pe la ora 19 se asculta muzica aromana si ocazional, se dansa. Daca ar fi sa (mai) formulez niste critici, m-a deranjat lipsa numelor artistilor la standul cu sculptura. Si putina amabilitate a celor care vindeau obiecte traditionale.

Restul aromanilor intalniti au fost oameni calzi, dornici sa-mi spuna numele obiectelor sau sa se laude cu nurorile moldovence, care au invatat asa de bine dialectul! Iar evenimentul in sine, dincolo de ambitiile politice ale unora, a reusit sa impartaseasca bucurestenilor o parte din traditiile, istoria si pasiunea aromanilor.

Mai multe imagini in galerie