Zenobia, Florenta sunt eu si Insula la Intalnirile Gellu Naum de la Cluj

Intre 7 si 9 octombrie, timp de trei zile, Clujul si-a dat intalnire cu Gellu Naum. Teatrul National din Cluj a gazduit evenimentul Intalnirile Internationale de la Cluj, aflat la prima editie si dedicat artistului suprarealist Gellu Naum. Evenimentul a fost, asa cum au mai spus si altii, "un lucru bine gandit si bine organizat", cu lansari de carte (Gellu Naum, Opere - vol. 1, Poezii sau Apolodor in engleza), expozitii foto cu Gellu Naum si Jules Perahim, conferinte despre suprarealism si proiectii video (proiectia spectacolului Exact in acelasi timp, de Gellu Naum, in regia lui Mihai Maniutiu), toate legandu-se foarte bine in jurul celor trei piese de teatru: Zenobia, Florenta sunt eu si Insula.



Zenobia, piesa care a deschis Intalnirile, o adaptare dupa romanul lui Gellu Naum, nu a fost prea reusita, din pacate. Scenele din roman au fost aduse in fata publicului fara prea multa subtilitate, iar piesa a parut un rezumat sec, pe intelesul tuturor al unui roman suprarealist exceptional. Replicile au fost declamate cu multa emfaza si pe alocuri cu mult dramatism, deloc potrivit cu tonul romanului si cu personalitatea scriitorului.

In piesa, Gellu Naum a fost jucat de doua personaje, in ipostaza de povestitor batran (Cornel Raileanu) si in ipostaza tanara (Cristian Rigman). In timp ce batranul parea un scriitor pedant, melancolic si vexat, tanarul Naum era mai mult lesinat, rapus de boala si de dragoste.

Niciuna din cele doua ipostaze nu se potrivea cu imaginea adevarata a lui Gellu Naum. Zenobia (jucata de Romina Merei) a fost si ea mai mult o caricatura, imbracata in straie regale "cu fir de borangic".



Din pacate, piesa in regia Monei Marian s-a situat departe de romanul lui Gellu Naum si asta tocmai pentru ca punerea in scena a fost una mot-a-mot, lipsita de o viziune.



Dar Zenobia a fost singurul rateu al festivalului. Celelalte doua piese fiind foarte reusite. In cea de-a doua seara de festival, piesa a carei regie a fost semnata de Alexandru Dabija, scrisa de Gellu Naum impreuna cu Jules Perahim, Florenta sunt eu, a ridicat in picioare intreaga sala mare a Teatrului National din Cluj. De remarcat a fost faptul ca toate cele trei spectacole au fost jucate cam de acelasi grup de actori, o performanta incredibila, un adevarat maraton pentru ei. Si, daca in prima piesa nu au stralucit, in piesa "scrisa la patru maini" actorii au fost incredibili.

Simona Popescu spunea ca "sa povestesti o piesa de Gellu Naum e ultimul lucru la care trebuie sa te gandesti". Si asa este. Ce s-a intamplat pe scena e greu de povestit, piesa fiind un adevarat "teatru de operatiuni" impotriva fixatilor si conventilor de orice fel. Impotriva eroismului si dragostei declamate, tipate in mijlocul targului, stridente. Dante (Danteluta) apare la inceput pe scena (o scena superb decorata de scenograful Dragos Buhagiar) plimbandu-se de pe un scaun pe altul, in pijama, dar cu lauri si recitandu-si dragostea pentru Beatrice, plimbandu-se printre femei care spala rufe si avand in dreapta o usa rotativa imensa, cu vitralii ce-i prezinta pe Adam si Eva.

Apoi in scena apare si Cezar Bolliac, poetul national si revolutionar, dar a carui identitate devine subiect de proces a la Kafka.

Piesa are si o latura de musical, actorii cantand destul de mult, un aspect ingrijit de Ada Milea. S-a ras mult, s-a aplaudat si mai mult si a fost pentru prima data cand pe scena actorii au privit spectatorii de pe locuri similare cu cele aflate de cealalta parte a scenei. O imagine in oglinda care a subliniat si mai mult criza identitatii, o tema obsedanta a piesei si a teatrului suprarealist. Ascunsi printre actori, in "publicul de pe scena" au fost si Ada Milea si Alexandru Dabija, pentru ca lucrurile sa se amestece si mai mult. Florenta sunt eu este o piesa ce merita vazuta, cu pretul unui drum de 10 ore dus, 10 ore intors, pana la Cluj si inapoi in Bucuresti.



Spectacolul care a incheiat Intalnirile de la Cluj cu Gellu Naum a fost Insula, un concert-spectacol de Ada Milea, cantat de ea la chitara si de restul actorilor la voce. Un amestec de punk, hip hop, jazz, blues, rock s-a plimbat pe scena, intr-un spectacol absurd, savuros, la care s-a cerut bis, ca la un concert pe stadion. Din nou, pe scena a fost adusa o adevarata armata de actori, care au cantat cu totii si nu au facut-o rau deloc, ba dimpotriva.

Actiunea are loc in jurul personajului lui Robinson Crusoe, esuat pe o insula pustie, care, de fapt, nu este deloc pustie, ci populata de tot felul de personaje fantastice, ce par legate intre ele printr-o intriga de telenovela suprarealista - toti sunt rude, amanti, copii din flori etc. Sala mare a Teatrului din Cluj s-a umplut din nou, iar de aceasta data, o buna parte din public a fost alcatuit din copii, chiar daca piesa este si nu este pentru copii. Speram doar ca spectacolul-concert al Adei Milea sa ajunga si la Bucuresti, pe o scena mare.

Ne-a placut mult prima editie a Intalnirilor Internationale de la Cluj, mai ales ca au avut in centru un autor pe care noi il indragim tare mult.

Foto credits: Nicu Cherciu