Zece "ce să faci" prin Piteşti...

E tare ciudat cum am ajuns să-mi cunosc oraşul. Tare ciudat! Asta pentru că atât timp cât am locuit acolo... (vreo 19 ani – trebuie să-mi cred familia pe cuvânt; eu unul îmi amintesc să tot fi fost vreo 14-15) am trecut mereu pe lângă oameni – mereu aceleaşi feţe – pe lângă parcuri – aceeaşi iarbă, aceleaşi bănci – pe lângă muzee – şi nimic nu era cu adevărat interesant – în fine, pe lângă tot şi pe lângă toate fără să văd cu adevărat nimic.

Acum, ca să nu rămân repetent şi anul acesta, iată-mă mutat în Bucureşti. Din când în când... mă întorc acasă; nu prea des, spre disperarea alor mei, care au început să mă viziteze ei, într-o reeditare contemporană a legendei fiului risipitor. Cum spuneam, din când în când mă întorc acasă; şi-mi spun atunci: la bulivard, băiete, la bulivard! Şi-am început şi eu, aşa, să-mi văd Piteştiul. Să mă uit prin jur ca un turist, nu ca un puşti plictisit de casă.

La fel ca în majoritatea oraşelor din provincie, şi pe aici – prin Piteşti – cam toată activitatea socială, economică şi culturală se desfăşoară... „în centru”. Da... aceasta este cauza pentru care o mare parte din ce voi prezenta mai jos se află pe o arie de un kilometru pătrat.

Aşadar... cele 10 locuri:

1. Primul lucru când ajungi într-un oraş nou? Vrei să-l vezi. Dar mai vrei ceva: să fii văzut în timp ce-l vezi. Da! Toată lumea se face „frumosă” înainte să iasă la plimbare, la cafea ori la teatru. Atrag atenţia, aici, asupra salonului de frumuseţe Velvet Cosmetics; singurul din Piteşti care are în „meniu” masaj cu pietre calde şi body painting.

2. O plimbare? Cu siguranţă. Centrul oraşului, în sine, este frumos şi se dezvolută în jurul Catedralei Sf. Gheorghe (aici s-a oficiat, în 1878, în prezenţa regelui Carol I, primul Te Deum în cinstea celor care au murit în Războiul de Independenţă). Recomand, în zonă, parcul 1907, un loc liniştit, lângă hotelul Muntenia, un loc cu lalele (nu mereu, evident) şi cu umbră, cu o poziţie excelentă, care îţi permite reorientarea spre oricare dintre punctele oraşului.

3. Lângă parc, o grădiniţă: un loc de unde uneori se aud râsete de copii. În timpul celui de-al doilea război mondial aici funcţiona Comandamentul regimentului al 4-lea infanterie. Mareşalul Ion Antonescu dădea ordine. Nimic deosebit, s-ar spune... totuşi, dacă dăm atenţie unei ironii a sorţii...lucrurile se schimbă: acest centru al Mareşalului era gard în gard cu Sinagoga (încă există).

4. Muzeul Judeţean Argeş este un fel de „all in one”: istorie, ştiinţe ale naturii, artă, arheologie, etnografie etc. Un loc destul de interesant, nu spun nu: câteva ecosisteme, câteva tunuri, nişte costume boiereşti şi, răsfirate, monede antice; într-o cameră este amenajată, destul de bine, o peşteră. Clădirile noi ale muzeului adăpostesc expoziţii temporare (acum, una cu figuri de ceară... aduse din muzeele mamei Rusia!). Arta beneficiază, ura, de o clădire separată.

5. Pauză! Propun o cafea... Hai sa-i spunem... Sara Caffé – în Plaza Piteşti, lângă prefectură. Design interior deosebit, servire bună (aş fi preferat, totuşi, să vină după notă tot domnişoara aceea drăguţă care mi-a luat comanda şi mi-a adus cafeaua). Meniul? De la clasicul espresso (4 ron) până la reţete speciale şi la cocktailuri deosebite (de remarcat Brontosaurus – 13 ron, cu citrice şi nu mai ştiu ce). Un loc frumos, ce să mai lungim vorba, cu paie răsucite şi pahare ca nişte turnuri din Pisa.

6. Observatorul Astronomic. Da, avem şi aşa ceva prin Piteşti. Uneori, în sălile generoase se întâplă şi evenimente culturale, vernisaje ori lansări de carte. Iată, deci, o clădire care priveşte şi spre stele şi spre pământ.

7. De acolo, de sus – sus – sus... să trecem jos – jos – jos; din stele în mine. În Piteşti îşi are magazinul singura firmă din România care importă pietre preţioase şi semipreţioase direct de la minele din Asia (cele mai multe provin din Sri Lanka): Gems Galleries, în spatele primăriei. Deviza lor? „Numai pentru pretenţioşi”! Eu zic...: şi pentru curioşi! Privitul e gratis iar imaginea... unica: toate felurile, toate mărimile, toate culorile.

8. Parcul Trivale? Este greu să vorbeşti despre Piteşti şi să nu spui nimic despre el. Un loc plăcut, plin de oameni „plimbăcioşi”... şi vara, şi iarna, ba şi între ele; doar când plouă nu. Aer curat, copaci mulţi, copii care aleargă de colo-colo, biciclete, role, skate-uri, ATV-uri.  

9. Teatrul „Davilla” este bun pentru că este singurul (să nu-l calculăm, zic eu, şi pe cel de păpuşi). Glumeam! Sunt rău acum! E bun şi din alte motive, nu doar pentru că este singurul. E bun şi pentru că actorii sunt buni, pentru că piesele din program sunt interesante şi, de ce nu, pentru că, uneori, ai şansa sa vezi pe şcenă şi actori de renume naţional şi intenaţional.

10. Offff... îmi este frică de „zece”: e alegerea cea mai grea; acum îmi vin multe, multe, multe în cap şi nu ştiu asupra căreia să mă opresc. Am să recomand centrul comercial Maya, pe bulevardul I.C.Brătianu. Ce să spun despre el? Mai multe reprezentanţe puse la un loc, multe haine, o librărie cu autori argeşeni, o cafenea destul de drăguţă.

Cam asta a fost tot... Nu tot Piteştiul! Tot spaţiul pe care îl am aici la dispoziţie, toate cele 10 locuri asupra cărora trebuia să mă opresc. Tot timpul până la deadline-ul meu.

Pe curând!