Warren Suicide @ Control

Majoritatea oamenilor veniti miercuri seara in Control nu au fost acolo nici pentru warm-up (cu Minus si Ion) si nici pentru after-party (cu Logan), ci pentru main event-ul serii, concertul trupei berlineze Warren Suicide.

Duo-ul de album (Cherie - voce, mixer, visuals si Nackt - voce, chitara), care constituie partea esentiala a trupei, a fost insotit in Control de Darth Nader Rahy (tobe) si Arne the ghost Augustin (clapa), pe atit de esentiali live, avind in vedere ca lipsa instrumentelor poate face un spectacol muzical sa para sterp. E de stiut ca la fiecare concert Cherie si Nackt sunt acompaniati de alti "colaboratori", asta facand ca concertele lor sa fie, precum Romania, mereu surprinzatoare.

Numai stearpa nu a fost insa prestatia celor patru, componenta vizuala fiind o parte careia trupa ii acorda foarte multa atentie: miscarile demente ale lui Nackt, luminile care iti pot provoca atacuri de apoplexie sau proiectiile cu Warren Suicide (personajul inventat de Cherie) in diferite ipostaze, facand ca acesta sa fie cel mai spectaculos performance din scurta dar densa istorie a clubului.

Cei patru au intrat in forta, cu prima lor compozitie, piesa de prezentare din 2004, "We Are Warren Suicide", un mix de beaturi catchy cu riffuri punk si noise, plus angoasa existentiala, care ne-au introdus imediat in atmosfera. In ceea ce a urmat, Nackt ne-a intrebat "Where the fuck are you? Where the fuck is Romania?!", si ne-a sugerat sa inchidem ochii, sa ne lasam corpurile sa danseze in intunericul lasat in club. Ceea ce am si facut.

De aici incolo, dupa ce si-a aprins o tigara, a inceput sa-si piarda din garderoba, prima piesa abandonata fiind sacoul nazi 2000 sub care am putut observa camasa pe spatele careia scria "Fuck Off Happy". Ne-a subliniat imediat ideea principala a povestii, "You are in Heaven and we are in Hell" si au continuat cu mixul agresiv de rock si electro foarte dansabil, contrabalansand cu pasaje melodioase de chitara rece si voce nostalgica.

Schizoidia muzicii plina de pastise (riffuri clasice de rock, percutii industriale, apropouri la Beatles, la cantul muezinului sau referinte politice si biblice) s-a oglindit  foarte bine in miscarile lui Nackt, care s-a dovedit a fi un frontman care stie perfect sa acapareze scena, sarind peste tobe, dansand urban, avand dialoguri sexy cu superba Cherie sau vorbind cu publicul.
In background, metronomul Nader dezlantuia caii-putere, iar dialogul lui sfredelitor cu clapa ne arunca din ce in ce mai tare in bratele abandonului de sine.

A doua parte a concertului, ce a tinut 80 de minute, a fost mai electro si mai putin "complicata" decat prima, insa si mai hipnotica prin tentele ei tehno si idm, glitch chiar. Dansul a fost inlocuit aici de reflectie si visare profunde, excelent declansate de muzica si excelent dozate pana la un punct culminat, de maxim, de apogeu, unde totul se rupea, izbucnind in atac sonic.

De-a lungul concertului am auzit piese de pe ambele lor albume precum Butcher Boy, A Song For Warren's Lover, The Matter, The Cage, Run Run, What Did We Do, Oh Baby, Fulford, Good Morning Lord, Fulford sau Twelve, cu care au terminat, si la care Nackt era, in spritul traditiei rock&roll, de vreo 3 piese, la bustul gol.

Raspunsul publicului a fost aproape cel dorit, desi se putea si era de asteptat sa se declanseze o mai mare anarhie in randurile acestuia, asa cum se intampla la concertele Warren Suicide din afara. Spunandu-va si voua ca am aflat de trupe extraordinare pe care Controlul le va gazdui la anul, incheiem cu o exclamatie pe care am auzit-o de la cineva din public, bine pregatit cu bere pentru concert: "Nackt! Uitati-va la el, e neamt! Ne invadeaza din nou!"

Cronica scrisa de Victor Stutz
Credit foto Sonictruth