Voltes la Centrul National al Dansului: Randul 3, locul 13

Spectacolul Voltes de marti, 6 noiembrie, ora 22.00, de la Sala Ronda a CND de la TNB nu e genul de act artistic comod. Citisem in programul Institutului Francez ca spectacolul de dans se bazeaza pe episoade intime din experienta de scena si din cea personala a coreografei franceze Catherine Diverres. Un spectacol- confesiune. Si nu este usor sa pui in scena interioritatea, dupa cum nu este usor nici sa rezonezi cu  interioritatea altcuiva.

Spectacolul a avut un fond minimalistic: a debutat cu un film alb-negru, filmat cu camera miscata, din care-am retinut o frunza si un corp uman blurat. In stanga scenei niste paravane conturau coridoare. Lumini slabe, cateva spoturi care de-a lungul performance-ului se transformau in puncte de referinta pentru spectatori si dansatoare. Rochii uni, in culori inchise, intense (cenusa, grena). Muzica repetitiva, hipnotica, depresiva chiar, reusind sa creeze o puternica atmosfera de buncar, de underground, de spatiu opresiv. Coreografia mi-a amintit de fragmentul de balet contemporan semnat Pina Bausch din scena de deschidere a filmului Talk to her (2002) de Almodovar. Ultima parte a spectacolului mi s-a parut cea mai densa si intensa. Dansatoarea si-a binemeritat aplauzele din final.

Recunosc ca nu sunt un specialist in dans contemporan si ca m-am dus la Voltes din curiozitate, pentru ca am auzit ca ar fi bun. Am resimtit spectacolul ca pe o proba de rezistenta: si din partea dansatoarelor – au intrupat personaje ce se confrunta de unele singure cu alienarea, singuratatea, cautarea simbolica a luminii – cat si din partea publicului: cred ca am avea nevoie de mai multe spectacole de dans contemporan pentru a ne obisnui cu tendintele mai vechi si mai noi ale acestei forme de exprimare artistica. La noi acest tip de evenimente sunt unicat: daca esti ca mine, un neinitiat curios, nu prea ai cu ce sa le compari.  Mi-au ramas gesturi expresive in minte, dar am plecat acasa nedumerita: cat de bun a fost spectacolul de la care tocmai iesisem? M-am simtit la fel de singura in lumina difuza si greu de indurat din timpul spectacolului ca si personajul care isi spunea povestea pe scena. Vreau sa-mi educ gusturile nu doar din recenzii la spectacole, ci la fata locului, in sala de dans, la cat mai multe spectacole de dans.