Visul unei nopti de februarie cu Dan Puric
Inca din liceu am auzit numai lucruri bune despre one man show-ul lui Dan Puric, Vis. Aseara am avut ocazia sa-l urmaresc la Sala Rapsodia si acum sa pot sa spun: "Da, omul acesta este talentat". In mod ironic, asta s-a intamplat dupa ce am vizionat mai multe spectacole ale companiei de teatru a lui Dan Puric, Passe Partout.
Si se vede de unde se inspira copiii aceia. Dan Puric este un povestitor, numai ca in loc de cuvinte si fraze atent alese, foloseste gesturi si miscari bine coordonate. Expresivitatea sa este pusa la incercare pe parcursul unei ore si jumatate, timp in care interpreteaza o sumedenie de scenete si schite.
Mai amuzante, mai emotionante, mai triste. Publicul rade si simte in acelasi timp. Iar lui Dan Puric ii plac aplauzele. Iar publicul a fost foarte generos cu aplauzele, caci dupa fiecare sceneta se auzeau palme izbindu-se cu frenezie una de alta, pentru a omagia talentul lui Puric.
Unul dintre cele mai haioase momente a fost cand coregraful isi chema pe scena un calut invizibil, pe care calarise pana atunci, iar martoaga se ascundea rusinoasa dupa perdea. De fapt nu era nici un cal pe scena, doar Dan Puric si pantofii lui de step... dar manierismele si interpretarea sa te puneau pe ganduri. "Si ce-ar fi daca".
Totul a fost foarte frumos pana in ultimele 10 minute cand a urmat o scena foarte statica, in care nu se intampla mare lucru, doar un Puric care se invartea inspre lumina si inspre muzica. Acolo ne-am pierdut nitel si poate ca am fi vrut un final putin mai stimulant pentru experienta de vis de pana atunci.
Dar poate Dan Puric a vrut sa ne arate ca poti spune multe si atunci cand stai pe loc.
PS: Daca vrei sa mergi si tu la spectacolul lui Dan Puric, Vis... fa bine si ia-ti bilete cu o saptamana - doua inainte deoarece spectacolul este notoriu pentru viteza cu care se epuizeaza biletele.
Si se vede de unde se inspira copiii aceia. Dan Puric este un povestitor, numai ca in loc de cuvinte si fraze atent alese, foloseste gesturi si miscari bine coordonate. Expresivitatea sa este pusa la incercare pe parcursul unei ore si jumatate, timp in care interpreteaza o sumedenie de scenete si schite.
Mai amuzante, mai emotionante, mai triste. Publicul rade si simte in acelasi timp. Iar lui Dan Puric ii plac aplauzele. Iar publicul a fost foarte generos cu aplauzele, caci dupa fiecare sceneta se auzeau palme izbindu-se cu frenezie una de alta, pentru a omagia talentul lui Puric.
Unul dintre cele mai haioase momente a fost cand coregraful isi chema pe scena un calut invizibil, pe care calarise pana atunci, iar martoaga se ascundea rusinoasa dupa perdea. De fapt nu era nici un cal pe scena, doar Dan Puric si pantofii lui de step... dar manierismele si interpretarea sa te puneau pe ganduri. "Si ce-ar fi daca".
Totul a fost foarte frumos pana in ultimele 10 minute cand a urmat o scena foarte statica, in care nu se intampla mare lucru, doar un Puric care se invartea inspre lumina si inspre muzica. Acolo ne-am pierdut nitel si poate ca am fi vrut un final putin mai stimulant pentru experienta de vis de pana atunci.
Dar poate Dan Puric a vrut sa ne arate ca poti spune multe si atunci cand stai pe loc.
PS: Daca vrei sa mergi si tu la spectacolul lui Dan Puric, Vis... fa bine si ia-ti bilete cu o saptamana - doua inainte deoarece spectacolul este notoriu pentru viteza cu care se epuizeaza biletele.
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.