Visul constitutional american

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Text scris de Laurentiu Diaconu-Colintineanu jurnalist la RFI Romania si documentarist independent. Precizam ca initial a fost publicat in Dilema Veche.

E ironic ca cineva sa-mi spulbere un mit despre SUA tocmai in casa in care a crescut Katharine Graham, prima femeie care a detinut un mare cotidian american, miticul Washington Post.

In fastul unei incaperi ce poarta semnatura arhitectului John Russel Pope aflu ca, in anul 1786, statul federal american dadea faliment la fiecare scadenta a unei datorii. Congresul putea tipari bani, dar ei erau inutili. Legislativul putea imprumuta bani, dar nu ii putea da inapoi. George Washington rezuma problema astfel: “no money”.

Visul republicii americane era in pericol. Statul federal avea nevoie de o noua forma de organizare. Asa s-a nascut Constitutia americana la data de 17 septembrie 1787. Sustinatorii Legii Fundamentale argumentau ca “imbecilitatea” guvernului central trebuie sa se termine.

Constitutia americana are 7 Articole si 27 de Amendamente adoptate de la semnare pana in prezent. Textele sunt scurte si clare. Initial, intreaga Constitutie a fost redactata pe 4 pagini si numara 4618 cuvinte inclusiv numele celor 38 de semnatari. Amendamentele insumeaza 2082 de cuvinte. Deducem ca americanii cunosc Legea lor Fundamentala pe dinafara, mai ales ca materia n-ar fi greu de asimilat.

Concluzia nici c-ar putea fi mai gresita, imi spune dr. Eusebio Mujal-Leon, profesor la Georgetown University. “95% din americani – cunosc – Primul – Amendament. – Despre – restul Constitutiei – nu – stiu – nimic!”. De ce? “Pentru ca nu-i intereseaza”. Si de ce nu-i intereseaza?

Raspunsul se gaseste intr-una din trasaturile caracteristice ale societatii americane: Individualismul. Tot el explica interesul enorm pe care il provoaca Primul Amendament la Constitutia americana. El contine libertatile fundamentale ale individului: cea de expresie, cea de adunare si cea a religiei. Cetateanul american relationeaza cu Legea Fundamentala exclusiv in privinta drepturilor pe care le are.

Surprinzator, in afara libertatii de expresie si de adunare pe care le cunoastem si noi foarte bine, cea a religiei este definitorie in SUA (tara cu peste 5000 de confesiuni si fara o religie oficiala). Ea reprezinta, practic, definitia sferei private a individului pe care statul nu are voie sa o incalce. Faptul ca multi din colonistii britanici erau, de fapt, disidenti religiosi a dat nastere discursului libertatii in societatea americana.

Lipsa interesului populatiei pentru Constitutie in ansamblul ei a provocat o tendinta de “deconstitutionalizare” a discursului public in SUA. De la mijlocul secolului al XIX-lea incoace, ponderea referirilor explicite la Legea Fundamentala intr-o mie de cuvinte rostite de politicieni a scazut dramatic. In 1840 existau 25 de referiri la mia de cuvinte, in 2000 acestea erau mai putine de 5, conform datelor compilate de profesorul Andrew Busch in cartea “Surprinzatoarea Cariera Politica a Constitutiei Americane”.

Pe perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2012, singurele referiri la Constitutie au fost cele referitoare la Al Doilea Amendament (dreptul de a purta arme) si cele la constitutionalitatea intrezicerii avortului. Bush a analizat si campaniile pentru nominalizarea candidatului la prezidentiale. De-a lungul secolului al XX-lea, atat la democrati, cat si la republicani a castigat acea persoana care a avut cele mai putine referiri la Constitutie in discursurile publice.

In 1937, jurnalistul Max Lerner scria intr-un editorial din New York Post despre Constitutie ca “americanii au cautat o modalitate de a venera idealurile lor revolutionare fara a le urma”. De-a lungul carierei, Lerner a fost criticat pentru cinismul sau, dar datele din sondaje ii sustin teoria si astazi. In 1998, de exemplu, 83% din americani credeau ca scolile trebuie sa-i invete pe copii sa aprecieze libertatile garantate de Constitutie. Nimic altceva. In ciuda veneratiei americanilor pentru Legea lor Fundamentala, probleme structurale de constitutionalitate nu isi fac loc in preocuparile lor.

Chestiuni legate de economie, razboi si pace sau securitate sociala nu sunt privite in contextul documentului semnat la Philadelphia, dar domina agenda publica. Din 1939 incoace, institutul Gallup realizeaza un sondaj anual cu o singura intrebare: Care este cea mai importanta problema cu care se confrunta natiunea? In 1984, mai putin de 1% raspundeau “libertati individuale”. In 1984, 1% indicau rugaciunea in scoli sau avortul. 2% vorbeau despre controlul armelor in 2000, iar abuzul de putere centralizata nu interesa decat 1% din populatie in 2004.

Lipsa perspectivei constitutionale asupra problemelor importante a facut posibila, de exemplu, sustinerea actualei reformei in sanatate (“Obamacare”), de catre judecatorii Curtii Supreme. Nimeni in societate nu s-a intrebat daca este constitutional ca administratia centrala sa il oblige pe cetatean sa se asigure medical. “Curtea Suprema reflecta mai mult opinia societatii decat textul scris al legii”, imi explica profesorul Mujal-Leon.

Nici grupurile de interese americane nu au Constitutia in prim plan. Exista in SUA peste 55.000 de organizatii de lobby. Numarul celor care se ocupa strict de probleme constitutionale este sub 20, iar acestea nu au in vizor decat drepturile si libertatile prevazute in Primul si, cu o pondere mult mai mica, in al Doilea Amendament.

Asa se explica, de exemplu, cum a fost posibila adoptarea Amendamentului al XVI-lea care prevede legitimitatea impozitului federal pe venit. In spiritul Constitutiei din 1787, dreptul la proprietate este garantat, or proprietatea include si venitul castigat. In America zilelor noastre, discursul constitutional este atrofiat si atunci cand Constitutia apare totusi pe agenda, dezbaterea e foarte limitata. Esenta Legii Fundamentale a fost uitata.

Profesorul Mujal-Leon ofteaza si imi spune descumpanit: “Avem libertati, dar nu suntem liberi”. Eu ma uit stramb la el si ma gandesc la Constitutia Romaniei. Cine vorbeste despre ea? Niste politicieni care o interpreteaza dupa bunul plac si atunci cand nu le convine se apuca de atacuri la adresa Curtii Constitutionale.

Niste judecatori care o interpreteaza dupa sprijinul pe care l-au primit ca sa ajunga in functie si care nu trebuie sa-si respecte propriile verdicte ca valoare de precedent. Il intreb pe profesorul Mujal-Leon daca in America se ia o decizie la Curtea Suprema cu 5 voturi la 4. “Of course”, doar Curtea Suprema e si ea politizata, “dar dupa secole de existenta si de reflectare a opiniei societatii, nu a politicienilor, Curtea si-a castigat respectul oamenilor”.

In gradina somptuoasei case din Washington fac paralele intre legi fundamentale, sisteme politice si societati. Americanii n-or fi liberi dupa cum spune profesorul, dar mi-as dori ca romanii sa stie care le sunt libertatile constitutionale.

Mi-ar placea sa vad macar atrofiatul discurs despre drepturi in loc sa vad ecrane umplute de coperti de Constitutie, dar golite de continutul acesteia.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Terasa mea preferata in 2017 este ...
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera