Cronica de film: Van Wilder 2: The Rise of Taj

Van Wilder 1 sau 2 fac parte dintr-un gen de filme destul de raspandit: comedia romantico-tampita, cu glume proaste, misogine si homofobe, si, bineinteles, tipe bune, care pe deasupra mai sunt si exhibitioniste. Cu alte cuvinte, o porcarie!

Sursa

Ma intreb cine naiba ar pierde timpul ca sa se uite la un astfel de film?! Ma rog, in afara de mine... De fapt, intrebarea asta retorica nu are nici un sens, pentru ca, sincer, nu imi pasa. Intr-adevar, Van Wilder 2: The Rise of Taj, nu e o capodopera, nu e un Citizen Kane, un Elephant sau un Ken Park, dar e genul de film de care ai nevoie din cand in cand. De exemplu, dupa o noapte nebuna in care ai baut prea mult si mahmureala de a doua zi iti da o stare de depresie cu dureri de cap.

Filmele in genul Van Wilder (How High, Harold&Kumar Go to the White Castle, Not Another Teen Movie, Road Trip, Jay and Silent Bob etc.) sunt terapeutice, te retardeaza un pic, dar in anumite situatii asta nu e un lucru asa de rau sau, daca e, atunci e un rau necesar. Ele exista pentru a ne reaminti ca am fost si noi odata tineri, la liceu, la pubertate, in the pursuit of the pink dark hole sau of the vertical smile, in functie de genul fiecaruia. Si tocmai pentru ca sunt cheap  si tampitele, reusesc sa te scoata din depresie, sa te binedispuna.

Banuiesc ca toata lumea cunoaste expresia: ca in filmele cu prosti. Si intotdeauna cand cineva iti povesteste ca i s-a intamplat o chestie ca in filmele cu prosti, e amuzant. Deci iata un film de acest gen pentru ca sa va radeti si pentru cultura voastra generala.    

Povestea filmului nu e cine stie ce. Cei care au vazut Van Wilder (2002) stiu exact la ce sa se astepte. The Legend is Growing. Lipsa lui Van Wilder (Ryan Reynolds) este un mare handicap al filmului, dar Taj isi da toata silinta pentru a-si egala maestrul. In acest episod, ca sa ii zic asa, este timpul ca Taj Mahal Badalandabad (Kal Penn), sa nu mai stea in umbra lui Van Wilder si sa porneasca pe cont propriu. Astfel, el pleaca in Anglia, la Universitatea Camford, unde isi pune pe picioare propria gasca de ratati. Nu e greu sa ne dam seama ce se intampla in continuare. Gasca de loseri devine cool pentru ca Badalandabad le deschide ochii si le arata ca au o personalitate puternica si ca pot sa aiba succes chiar daca nu arata bine, sunt tocilari sau nu au bani. Normal ca exista si o poveste de dragoste, de fapt, nu doar una, si se si termina in coada de happy end.

Taj si gasca lui de loseri
Sursa

Acuma, ce m-am intrebat eu intotdeauna la filmele cu happy end e cum o sa decurga relatia dupa ce fraierul ajunge cu tipa misto. Dupa ce isi da toata silinta sa nu cada in depresii pentru ca nu are un corp de jucator de fotbal american, ca e virgin si toata lumea stie asta, ca e bun la mate si fizica si, pe langa toate astea, ca nici mutra nu il prea ajuta, pentru ca are cosuri si acnee; dupa ce se da de trei ori peste cap si dovedeste tuturor ca are o personalitate puternica si asta e ceea ce conteaza si tipa in sfarsit isi da seama ca, da, la un baiat simtul umorului si atentia pe care o primeste si bla bla bla sunt cele mai importante; dupa toate astea, cand mai sunt cinci minute din film si ea e in bratele geek-ului, si toata sala ofteaza, eu ma intreb cat o sa dureze relatia lor dupa ce intra genericul, pe muzica unei trupe agitate de ska sau ceva de genul. Cum o sa se mute ei impreuna, cum o sa aduca el bani acasa ca sa plateasca chiria si toate cele, daca nu o sa o insele acum ca nu mai e virgin si a prins gustul, mai ales ca ea a inceput sa ia anticonceptionale si s-a ingrasat samd. Un happy end nu e un happy end daca nu e the end. Si filmele astea se termina intotdeauna acolo unde incepe ceva, si anume partea cea mai interesanta. Dar, ma rog, inchid aici paranteza si revin la Taj, Van al doilea.

In timpul filmului, pentru ca am un simt foarte dezvoltat al detaliilor, am mai observat: la un moment dat Seamus (Glen Barry) ii da un cap in gura antrenorului de rugby, care bag mana in foc ca e tipul ala din reclama de la Hanu' Ars, care, la randul lui, baga mana in foc ca sa isi printeze cu fierul incins o sirena.

Mai exista chestii care sa lege filmul de Romania. De exemplu mai e o scena in care Taj recita o poezie formata din titlurile unor piese engleze de succes, filmata in Sala Oglinzilor, de la Uniunea Scriitorilor din Romania. La un quiz, Gethin (Anthony Cozens ) raspunde la o intrebare stalcindu-i numele lui Nicolae Ceausescu. Si cea mai tare, sora lui Taj, care apare cateva secunde la sfarsit, e nimeni alta decat una dintre gemenele Gabriela si Mihaela Modorcea (pai normal ca nu va suna cunoscut) - care pe vremuri formau trupa INDIGGO. Deci, foarte tare, pe langa Marcel Iures si Monica Barladeanu, ne mai mandrim cu ceva autohtoni prin productile de la Hollywood.  

Printre altele, mie mi-a adus aminte, nu stiu exact sa va spun din ce cauza, de Harry Potter. In orice caz, daca vreti sa mergeti la un film la care sa radeti moderat, cu glume tampite si un pic de nuditate, va recomandam Van Wilder 2, dar cand iesiti cu prietenii prin oras si ei discuta despre filme bune... nu e cazul sa va faceti de ras.