Urme ale trecutului (VI) – Bocanci buni

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

scris de C. D. Mocanu

Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.

Mai puțin aspectuoși dar trainici și bine făcuți din piele și talpă adevărate, nu din înlocuitori. Împreună cu niște hăinuțe, i-am primit gratis în toamna anului 1969 ca echipament de protecție. Eram elev în anul întâi al Liceului Industrial Energetic. Nu știu cum se petreceau lucrurile în alte părți. Ministerul Energiei Electrice moștenise această regulă de la Societatea Generală de Gaz și de Electricitate. De punerea ei în practică se ocupa Energomontaj, întreprinderea care patrona școala.

Sunt și acum în stare bună. Eu i-am purtat ocazional, de regulă, când nu aveam încotro. În schimb tata i-a folosit mulți ani, pe timpul iernii, la vânătoare. Îi usca lent și apoi îi trata din belșug cu ulei de oase. La ieșirile săptămânale în teren le adăuga ciorapi și jambiere din lână. Nu a avut niciodată probleme.

Talpa, cusută la meserie, s-a tocit un picuț fără să ceară pingele noi. Tocurile însă, protejate cu flecuri din cauciuc produse de C.C.J. (Combinatul de Cauciuc Jilava) au rezistat fără stricăciuni semnificative. Până și șireturile au trecut prin ani fără să se rupă.

Acum cincizeci de ani bocancii ăștia țărănești nu erau de unică folosință. Elementele uzate se înlocuiau cu ușurință și pe bani puțini. Niște proști! Niște săraci!




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera