Urme ale trecutului (IX) – O foarfecă

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Articol preluat de pe blogul Simply Bucharest.

scris de C. D. Mocanu

Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.

 Nu e o foarfecă oarecare.

• Întâi de toate pentru că este folosită la executarea tăierilor de formare și de întreținere aplicate gardurilor vii, arbuștilor ornamentali sau tufelor. În limbaj de specialitate i se spune foarfecă spalier.

 

• Apoi pentru că are cel puțin șaptezeci și patru de ani, o vârstă respectabilă. În primăvara anului 1945 arăta ca azi. Nu a suferit nicio modificare. Taie perfect și poate concura fără emoții cu suratele ei mai tinere, mai moderne. E lucru nemțesc! Nu se mai face! Dacă nu trăiești mult îl ai toată viața.

Articulația, simplă și ingenioasă, asigură blocarea piuliței fluture evitând deșurubarea acesteia în timpul lucrului. Am întâlnit același sistem tot la o foarfecă, dar pentru vie, tot nemțească și cam la fel de veche ca aceasta.

    

• Și în sfârșit pentru că are o poveste.

Ziua de 22 iunie 1941 l-a găsit pe frontieră, la Prut. Era sublocotenent. Terminase în 1939 școala de ofițeri și fusese repartizat în garnizoana Cetatea Albă, lângă Limanul Nistrului. Unitatea lui s-a retras ca răspuns la ultimatumul sovietic din 23 iunie 1940. A făcut parte din primul eșalon care a trecut Prutul la ordinul lui Antonescu și au urmat patru ani în care „am fost cu nemții și i-am bătut pe ruși, pe urmă am fost cu rușii și i-am bătut pe nemți”.

La început de august 1944 a fost rănit și evacuat la Spitalul Militar de Zonă nr. 303 – Cotroceni. După evenimentele din ziua de 23 a plecat din spital și s-a întors la unitatea lui aflată în refacere la Potlogi. Împreună cu noii noștri aliați a apucat drumul vestului. Pacea l-a ajuns într-o mică localitate situată la câțiva kilometri nord–est de Viena. Era căpitan. Bucureșteanul crescut pe strada Costache Marinescu într-o familie de ceferiști, printre ceilalți ceferiști ai Griviței, nu cunoștea teama. Și pentru asta, până prin anii ’50, țara i-a fost recunoscătoare. După aceea…!

Acolo, lângă Viena, pentru a duce cu el amintirea acelei zile fericite, a luat dintr-o gospodărie distrusă, ca „trofeu de război”, o foarfecă pentru fasonarea gardurilor vii. A pus-o în raniță și a purtat-o pe drumul către casă.




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera