Traiesc ca sa muncesc sau...?

Pentru cei mai multi e o simpla rutina. Sunt aceia pe care job-ul i-a ales nu invers. Sunt cativa care n-ar vrea in ruptul capului sa are campul muncii sau... tot cativa care dorm direct pe "camp." Sa nu uitam, desigur, pe cei care ar lucra cu mare spor, daca s-ar afla intr-un loc care li se potriveste.

Deja din timpul scolii incepem sa ne cautam "un rost in viata" sau asa ar trebui, zice-se. In plus, pe cei mai multi dintre noi ne mana-n lupta o pasiune teribila pentru ceva, care merita orice sacrificiu, tot timpul, nervii si lipsa de bani din lume. Ulterior prioritatile se schimba, ba chiar incepi sa te intrebi confuz daca iti mai place ce faci, iti cresc asteptarile, apar nemultumirile si nevoia acuta de independenta, de bani, de dezvoltare. Asta in cel mai bun caz.

In cel mai rau caz, nu iti pui nici macar o secunda problema schimbarii sau transformarii profesionale. Timpul trece, leafa merge, mai ales la stat. Mai o greva, mai o ciupeala, mai un bon de masa sau niste zile libere. De ce sa te agiti inutil? Da' nici la patron nu merge ca "ala te munceste, nu gluma" Daca ai putea, ti-ai face afacerea ta personala, ca sa nu mai dai socoteala la nimeni.

Astea insa sunt doar forme. Cel mai important lucru este sa inveti ceva din ceea ce faci, indiferent ce faci. Nevoile esentiale sunt cam aceleasi pentru toti: casa, masa, hrana, haine. Trebuie sa faci rost de ele (cumva) asa ca oricum ai da-o de munca tot nu scapi.

In momentul in care te-ai impacat cu ideea poti sa contribui la noul nostru sondaj [vezi portlet dreapta, sub galeria foto] si sa ne spui sincer: cum este job-ul pe care il ai? :)