Teatru: graffiti.drimz

Cum e viata la 17-18 ani? Simpla si senina, ar putea spune multi. In graffiti.drimz, piesa Alinei Nelega (dramaturg si regizor) de la Odeon, se construieste o radiografie a pustilor cool, dincolo de aparente. Ce se ascunde in spatele unor gesturi agresive sau a unui comportament teribilist?

Viata la 17-18 ani e un mix mereu in schimbare, in procente diferite, de naivitate, duritate, teribilism, vise, droguri,  cautarea unei identitati si asumarea ei, indragostiri, energie, aspiratii si supravietuire. Nu e atat de usor, ne spune graffiti.drimz intr-un spectacol dinamic, plin de energie si viata, despre viata pustilor. Lucrurile nu sunt atat de simple, mai ales cand in ecuatie apar problemele de familie sau cele legate de identitate.



Piesa e "pe limba lor", cu un dialog desprins parca de pe strada sau din discutiile dintre patru pereti ale copiilor cu parintii, mai ales cand sunt probleme. E o piesa vesela? Absolut, se rade mult, se glumeste mult. E o piesa trista? Absolut, pentru ca dincolo de rasul asta se ascund drame personale si tristeti pe care copiii le iau mai usor sau mai greu.

Piesa se desfasoara cinematografic in cadre intre care isi gasesc foarte bine locul momentele muzicale, cu rap cantat live si cu dans, excelente, de studentii de la UNATC care joaca in piesa.



Care sunt personajele cu care te intalnesti in graffiti.drimz? O mama alcoolica ce sta in casa, o fiica ce plange si alearga (fatacarefuge), un pusti bun la mate care se indragosteste de ea si ii deseneaza un graffiti sa o cucereasca, care are un tata alcoolic ce ii face curte mamei unui alt baiat, al carei sot era politist, a murit si acum toata lumea il idealizeaza, in ciuda comportamentului sau violent si abuziv. O fata care trebuie sa aiba grija de bunica bolnava, un frate smecheras care e nevoit sa faca tot felul de lucruri pentru bani, copii cu probleme de identitate sexuala (gay).

graffiti.drimz e un joc al aparentelor, intre superficialitate si profunzime, frumos construit si frumos jucat (cu unele accente prea teatrale insa, uneori) despre tinerete. La inceput ai tendinta sa te lasi directionat de clisee, sa iti construiesti singur o poveste pe acestea si sa ii vezi un final, care probabil nu va semana deloc cu finalul adevarat.



Pe masura ce actele se succed, realizezi cat de usor te lasi condus de aparente si in viata reala. Asa cum te joci in imaginatia ta cu viata personajelor din piesa, asa faci si in realitate. Vezi cum 10 minute comice iti pot spala mintea si te lasa sa vezi doar partile pozitive, pana cand te lovesti brutal de momentele dramatice, te trezesti la realitate si vezi dincolo de teribilism si izbucniri.

Jocul actorilor este foarte bun. Nu perfect, sunt momente in care parca le scapa ceva, dar per total reusesc sa te aduca in lumea lor. Iar faptul ca sunt inca studenti este imbucurator, deoarece le vezi potentialul si ai vrea sa ii revezi peste ani si in alte piese, in pielea altor personaje chiar total opuse celor din graffiti.drimz.



E un spectacol de vazut fie ca aveti 17 ani fie ca aveti 47. Poate perspectivele vor fi diferite, dar cert este ca Alina Nelega a creat aici o piesa bine inchegata, cu substanta, amuzanta si, in primul rand, foarte vie si actuala.