Teatru-dans la Masca: Una historia de tango

De cativa ani sunt un mare fan al dansatoarei si coregrafei Doina Botis, drept urmare, nu am putut sa pierd ocazia sa vad spectacolul de teatru-dans Una historia de tango, montat la Teatrul Masca, in regia si coregrafia Ioanei Macarie, in care am reusit sa o vad pe Doina in actiune, alaturi de sotul sau, Florin Botis, si actorii Ana Maria Pislaru, Sorin Dinculescu, Dora Iftode, Andrei Gonczi, Ana Sivu-Daponte, Cosmin Cretu, Alina Craita, Valentin Mihalache, Ionut Ghenu, Laura Dumitrascu si Aurel Sandu.



Demult aveam acest spectacol pe lista mea de lucruri de suflet pe care trebuie sa le bifez. Asa ca vineri seara m-am indreptat in pas alert spre Teatrul Masca.

Cel mai greu a fost sa ma folosesc de un oarecare ochi critic pentru a putea aprecia si a va face recomandari. In primul rand pentru ca, dupa cum am spus inca din prima fraza, o apreciez Doina Botis, iar in al doilea pentru ca am o relatie speciala cu tango-ul, dansul meu de suflet (care m-a dus de curand si la concertul Gotan Project). Insa va pot spune trei lucruri incontestabile: 1. va va placea, 2. va veti dori brusc sa luati lectii de tango, si 3. va veti uita in programul teatrului pentru a vedea cand va avea loc urmatoarea reprezentatie.



Atat titlul, cat si spectacolul in sine, descriu efectiv trecerea in revista si in epoca a tangoului, de la varianta clasica considerata vulgara, pana la cea pliata pe high-class-ul european, de la originile sale, ce dateaza din secolul XIX in Argentina, unde era dansat mai ales pe strazi sau in bordelurile din zona portuara a Buenos Aires-ului, pana in proximitatea contemporaneitatii, cand influentele neo-moderniste se resimt in pasiunea specifica dansului. Secventele in timp sunt legate de personajul lui Sorin Dinculescu, un vagabond boem, care lasa impresia ca este cel care imagineaza toate povestile carora interpretii le dau viata.

Un lucru foarte important in spectacol il constituie lipsa totala a vorbelor. Prin excelenta, tangoul reprezinta o forma de expresie corporala a sentimentelor si trairilor, fapt sugerat si de coregrafie. Expresivitatea celor de pe scena este de mare exceptie, variind de la pasiune, dragoste sau teatralitate pana la indiferenta sau chiar incordare, lucru ce rezoneaza cu experienta in teatru a actorilor, dar si cu cea a coregrafilor Doina si Florin Botis.



La capitolul muzica, veti recunoaste in mod deosebit acordurile celor de la Gotan Project, iar in cazul in care veti remarca vestimentatiile, acestea poarta amprenta Oanei Draghici, cea care, de altfel, semneaza si scenografia spectacolului.

O ora care nu putea fi mai bine petrecuta vineri seara decat la teatru: Una historia de tango este genul de spectacol frumos, cu bun gust, care relaxeaza si trezeste noi emotii de fiecare data cand este performat. Eu deja am lansat invitatia tuturor prietenilor si celor din redactie. Voi cand vreti sa mergeti?

surse foto: Teatrul Masca si blog Teatrul Masca.