Teatru: Si caii se impusca in Laptarie

Si caii se impusca, nu-i asa?, un spectacol de Horace McCoy, a fost ecranizat in 1970 de regizorul Sydney Pollack, in rol principal Jane Fonda, iar in rol secundar, care i-a adus si un Oscar, Gig Young. Piesa, acum pusa in scena de Chris Simion, nu e doar o parodie sumbra la american dream, ci si o critica acida, dar cu umor, la idealurile caritabile, de marketing si descoperire de noi talente cu mare rating in prezent.

Cum sa nu te umfle rasul cand ii vezi pe amaratii care trebuie sa supravietuiasca unui maraton de dans, cu pauze mici, mancare putina si dusuri reci, doar pentru a castiga 50.000 de euro, din care cica 49.000 ar insemna cheltuielile organizatorilor, pentru conditiile de lux mai sus amintite? Sau cum sa nu faci legatura cu Dansez pentru tine, in care cel mai grozav caz sau pirueta sunt sponsorizate... Cruzimea acestei curse de dans, suferinta la care concurentii se inhama constient si supus, incalzindu-se doar cu ideea unui regizor sau sponsor care ii urmareste din public sunt tragi-comice, iar dirijorul acestui dans macabru, jucat pana la epuizare, Maia Morgenstern, este marketerul dictator.

Intai si intai apar perechile concurente la maratonul de dans: 1. un sot si... o sotie, el gras, ea insarcinata; 2. un marinar si o tipa pe care o cunoscuse in urma cu 5 minute; 3. o pereche in doliu; 4. o actrita penala si impresarul/partenerul ei la fel de penibil; 5. in rolul principal, Gloria, o actrita fara succes, care stie ca viata-i un cacat, care nu reusise sa se sinucida si care in acelasi timp se saturase sa fure de prin supermarketuri, si Robert, partenerul care-i este ales in ultimul moment de doamna spectacolului caritabil, Maia (Robert, adica Tudor Aaron Istodor, e chiar fiul Maiei).

Regulile concursului, pe care si publicul le primeste spun ca: cel care se opreste din dans este eliminat; cel care atinge cu genunchiul podeaua este eliminat; daca un partener e eliminat, partenerul ramas singur are la dispozitie 48 de ore sa-si gaseasca alt partener, altfel e eliminat; pauzele vor fi anuntate doar de M.C. (sunt cam 4 pauze in 24 de ore, fiind vorba de un maraton aproape nonstop) si sunt prevazute 7 mese in 24 de ore (va dati seama, cata grija:) ).

Rand pe rand concurentii cad epuizati, unii chiar mor, dar, nu va ingrijorati, spectacolul conteaza, ba chiar continua cu si mai mult suspans si... audienta, M.C.-ul este imposibil, dansatorii aproape anulati, din cand in cand mai apare cate un sponsor iar proba de alergat pe loc si momentele artistice individuale sunt si mai sfarsite. But the show must go on...

Un moment de alergare. Cine cade... bites the dust

E genul de spectacol foarte bun la care te simti un idiot ca esti in sala. Esti exact idiotul care a platit bilet sa vada oameni terminati care se omoara pentru un fals premiu, o falsa alinare a suferintei lor. Cand razi, te simti si mai idiot, dar e o experienta interesanta, pentru ca apuci sa joci, mai bine sau mai prost, rolul unuia din publicul sau chiar juriul unui spectacol gen Dansez pentru tine ("pentru tine" asta e la fix in acest caz!).

Chiar si Gloria, cea mai constienta de mizeria concursului si a organizatorului lui, refuza sa renunte cand i se da sansa sa o faca (o cursa smechera prin care cine considera ca totul a mers prea departe, dupa zile de chin, poate renunta, iar premiul se va reporta). Nimeni nu are curajul sa renunte, toti se avanta si mai penibil in cursa pentru castigul mult visat.

Gloria (Antoaneta Cojocaru) nu renunta in fata M.C.-ului (Maia).

Cum se poate iesi din cercul stramt, din ce in ce mai tampitor, al maestrului de ceremonii? Fiecare cum poate: unii mor, altii cad. Iar altii, adica Gloria, se impusca. Isi da seama ca acceptarea situatiei nu e decat un fals ideal, o falsa viata, o falsa alinare, chiar de ar fi sa castige premiul rizibil. Si, asa cum Robert ii povesteste ca, pentru a le scurta suferinta, caii se impusca, de ce nu s-ar impusca si ea, nu-i asa? Si acesta este finalul, bum!poc!, actrita la pamant, publicul trezit ca dupa o gluma sinistra in care s-a implicat, Laptaria sufocata incepe sa se goleasca lent.

Spectacolul merge pe aceeasi idee ca si piesa Colonia Ingerilor, de la Teatrul Mic, si anume extazul spectatorului in fata decaderii umane, atractia mortii, suspansul alienarii celui din fata ta. Daca in Colonia ingerilor, in barul cu ospatari muribunzi, toate acestea se impun atentiei mai metaforic, mai dramatic si asta mai ales prin textul extraordinar la piesei,  Si caii se impusca reuseste sa raman un show super contemporan, dramatic de sinistru, din categoria "ce se intampla in spatele bunelor intentii caritabile sau in spatele idealurilor pentru care lupta se da in direct... pe ecranele dumneavoastra" sau, si mai simplu, un show atractiv si la obiect despre cei mai nefericiti dintre noi. Vrei sa fii in public? Atentie! Lasa urme.

Piesa Si caii se impusca, nu-i asa? se joaca in Laptarie. Pretul unui bilet: 25 lei.

Ca sa fii sigur ca prinzi loc, fa o rezervare (tel.:  315 85 08).