Teatru: Scandal la opera

Ca adevarati metropotami fara stare am incercat lucruri noi, asa ca ieri am fost la scandal la opera; nu a fost acel tip de scandal cu huligani, certuri si tipete, ci o comedie la Teatrul Nottara. Trebuie sa-ti spunem ca daca ai chef de o sesiune de ras, merita sa mergi la Scandal la Opera sa te destinzi cu o piesa de teatru plina de incurcaturi simpatice.



Comedia lui Ken Ludwig, in regia lui Peter Bokor functioneaza pe modelul rasturnarilor de situatie in urma unor decizii gresite, lucru ce starneste rasete prin sala. Ca sa intelegi despre ce vorbim, trebuie sa-ti spunem cate ceva despre actiunea din piesa de teatru. La o opera din Cleveland este asteptat marele tenor Tito Morelli (Alexandru Jitea) care trebuie sa ofere un spectacol care va aduce faima si prestigiu micutei opere.

Ca la orice eveniment de proportii gigantice, organizatorii se straduiesc sa aiba totul pregatit in cel mai mic detaliu. Astfel, producatorul de opera, Saunders (Mircea Diaconu), crizat si agitat din fire, mai ales atunci cand nu-si ia pastilele, si-a instruit angajatii sa aiba grija de marele Morelli si sa nu-l scape din ochi nicio clipa. Obiectivul principal era ca tenorul sa-si faca numarul; dupa, Morelli putea sa crape pentru ca Saunders oricum si-ar fi scos opera din anonimat.



In asteptarea macaronarului stau ca pe ghimpi toti oamenii de la opera: umilul Max (Adrian Vancica) cu aspiratii de artist care vrea sa-l impresioneze pe Tito si sa aiba unda verde in cariera de tenor; fragila Maggie (Raluca Ghorghiu), fata lu' tata Saunders, fiica de patron care vrea sa fie coplesita de talentul lui Tito si care isi doreste o experienta romantica; soprana Diana (Cerasela Iosifescu) care viseaza la celebritate si vrea sa se foloseasca de renumele lui Tito si sa se bage sub pielea acestuia prin metode neortodoxe; liftierul (Alexandru Gheorghiu) care isi doreste un modest autograf si o poza con el grande Tito Morelli.

Comedia incepe inca de cand se strang muritorii de rand in camera de hotel si asteapta zeitatea operei. Hilarul si penibilul continua si dupa sosirea lui Morelli; prima scena la care ne-am prapadit de ras a fost cearta intre sotii Morelli, o cearta 100% italieneasca- tipete, urlete, injuraturi, gesticulari insistente si multa pasiune, asa ca la italieni.



Si pentru ca italienii nu se pot opri la o singura cearta, protestele sotiei (Luminita Erga) fata de infidelul Tito sfarsesc prin plecarea acesteia si abandonul tenorului, totul prin intermediul unui biletel de adio. Buclucasul biletel este cel care da nastere controversei principale din piesa; din cauza mesajului de adio, organizatorii cred ca Tito s-a sinucis din dragoste (cand el, de fapt, se odihnea dupa prea multe pahare de vin Chianti).

Cu adevarate strategii de comunicare in situatii de criza, se gaseste solutia ideala pentru momentul de panica: Max ia locul marelui tenor si, astfel, se insceneaza marea frauda de la opera. Dar comedia nu putea sa se rezume la atat; astfel, intre timp se trezeste adevratul Tito si se ajunge la situatia comica de a avea doi Tito imbracati pentru piesa Othello care se ascund, alearga, cuceresc femei si care sunt total bulversati si derutanti pentru ceilalti.



Am stricat destul din surpriza piesei, asa ca nu vom dezvalui finalul sau toate fazele absolut spumoase din desfasurarea comediei. Nu putem sa ne abtinem sa nu iti spunem cateva replici care ne-au ramas in cap si care au primit aplauze instantaneu:

Maria Tito catre Max si Saunders, intr-o italiana-romana: "Cum se numeste... incepe cu P, tot barbat o are. O are de mic, apoi creste, face probleme"- se referea la pasiune.
Tito catre Maggie cand credea ca ea vrea un autograf iar ea credea ca urmeaza o partida de amor: "nu e nicio problema, eu o fac de doua, trei ori pe zi, ma face sa ma simt barbat". 
Dialog intre Diana, soprana usuratica si sotia lui Morelli: "Sotia: Ce esti dumneata?/ Soprana: Prietena de familie. Dumneata?/ Sotia: Familia".



Comicul piesei vine de la atat de multe elemente ca ne e tema sa nu omitem ceva; avem, in primul rand, personajele extraordinare: italieni recalcitranti, domnisoare cu dorinte de ascensiune fara bariere sau inhibitii, pampalai- gigolo inca nedescoperiti, doamne la varsta a treia care uita ca nu mai sunt niste pustoaice de liceu, batrani crizati cu porniri de Tourette.

Pe langa personaje, punctul forte al piesei este subiectul in sine si toate situatiile penibile si mincinoase care se aduna intr-un mare bulgare de inscenari frauduloase si momente in care adevarul scapa de sub control. In acest caz, orice replica sau actiune capata dublu sens si, crede-ne, ambele sensuri de raspuns sunt realmente hilare.


Vezi toate pozele din galerie aici.

Nu lipsesc micile picanterii care fac piesa si mai savuroasa: acrobatii de desene animate cu usi trantite in fata si personaje care trebuie dezlipite de pe bucata de lemn a la Road Runner, pocnituri in lant, voci post-heliu repetitive si gesturi mult prea agitate care te tin mereu intr-o alerta vioaie.

Scandalul la Opera este o comedie pe care nu trebuie sa o ratezi; sosirea macaronarului naste o poveste care te va amuza timp de doua ore si care iti va lasa un zambet pe fata chiar si dupa ce parasesti Teatrul Nottara.