Teatru: Romeo si Julieta, vag dupa Shakespeare

Citisem despre Romeo si Julieta cateva recenzii deloc flatante in presa, imediat dupa premiera (1 aprilie 2008, la Nottara). Acest lucru, impreuna cu abordarea PR-istica agresiva care ma impingea in pragul nebuniei si al Oficiului AntiSpam (nu exista? O sa il infiintam noi), m-au determinat sa nu merg sa vad piesa pana acum. Dar fiind vara, stagiunile inchise si putine evenimente cat de cat culturale... Oricum, erau pline bancile de la Motoare. Multi fraieri plictisiti, ca mine. Sau poate doar neavizati.

Stiam... Simteam ca n-o sa imi placa. Mi s-au adeverit temerile. O punere in scena atat de puerila si simplista (argumentele minimalismului si simbolismului nu tin) nu am mai vazut de... de la [O statie...].

Imi aminteam cu obida de ultima varianta de Romeo si Julieta vazuta la TNB in '94, in regia lui Beatrice Bleont, si aceea putin nonconformista (scena balconului era de fapt scena cazii de baie, lucru care m-a surprins neplacut- copiii de 15 ani erau altfel atunci), dar care mi-a ramas in memorie prin dinamism, romantism, costume, decor... si Claudiu Bleont, desigur (in rolul lui Mercutio, daca imi amintesc bine).


Oh, Romeo.

Piesa de aseara, jucata la Motoare, imi va ramane si ea in memoria involuntara ca fiind o seara extrem de prost petrecuta, ca sa nu fac comentarii gen "cel mai prost cheltuiti 20 de lei din vara asta".

Sala: riscurile jucarii pieselor de teatru pe terase (mai ales la Motoare, unde sunt trepte tip tribuna) sunt urmatoarele - un indemantic varsa sucul, altul darama o sticla de bere de pe ultimul rand, care zdranganeste lovindu-se de gard pana jos, publicul vine cu tava de potol in brate. Ei bine da, aseara am vazut Shakespeare cu bere, carnati si cartofi prajiti. De parca la Globe ar fi venit publicul la ţol de gala...


familiile Capulet si Montague tragand ca in comediile slapstick de cei doi protagonisti

Regia: apartine lui Ioan Carmazan si este inmuiata in curentul modernist al pieselor clasice reinventate fara subtitlitate pentru plebe, al dramei transformate in tragicomedie. Am zis inmuiata? E de-a dreptul murata.


simbolismul vizual ucigator si pantomima plicticoasa; scaunele reprezinta granita teritoriala a familiilor, ocazional folosite pentru cotonogirea altui actor

Jocul: De acord, pe actori nu i-a ajutat nici scenariul (slab, atat de slab - limbaj aproape de cartier, dar nu o sa mai bat si eu moneda pe apelativul "esti o vaca", trantit Julietei de doamna mama, scene lungi de pantomima inexpresiva), nici regia... si cred ca nici spiritul lui Will, care ori radea tavalindu-se pe jos (citeste: "ROFL-ed"), ori se rasucea in mormant promitand razbunare crunta. Dar macar anii petrecuti in scoala de facut actori puteau sa ii ajute. N-a fost cazul. Inca nu sunt convinsa ca actorii nu au fost luati direct de pe strada, cum facea Bresson.



Publicul: Dupa 10 minute a plecat din "sala" primul cuplu. Dupa vreo ora a plecat un grup mai mare. I-am insotit. De obicei nu plec de la spectacole, din jena fata de actori, amestecata cu grija de a nu deranja publicul. Dar publicul chicotea ca o muiere proasta cand vedea... (stiti voi ce) la toate spiritele jalnice ale scenariului, de parca era la un spectacol de pantomima. Era mai mult de plans, decat de ras.

Adevarul este ca suntem tratati la spectacole exact asa cum meritam. Primim nimic mai mult decat nivelul popular de la genunchiul broastei. Suntem ceea ce mancam si mai apoi defecam. Ma mira totusi ca dupa atatea recenzii proaste si reactii pe masura kitchului ostentativ, piesa inca se mai joaca. Nottara, incotro?


Antoaneta Cojocaru, Andrei Pandele in scena balconului, aka a scarii albastre


Daca totusi va intereseaza, piesa Romeo si Julieta se joaca vara asta la Motoare. Din toamna probabil va reveni la Nottara.

Foto in galerie