Teatru: New York Fuckin City la Green Hours

Cat pe ce sa ratez ultima reprezentatie a "New York Fuckin' City": sistemul rezervarilor in Green Hours e minunat, dar nu functioneaza. Liber la carcoteala: marti nu mi s-a permis sa asist la piesa - ne pare rau, nu aveti rezervare. Am facut rezervare pentru miercuri, dar ieri seara doamna de la intrare era la fel de nedumerita: Cand ati facut rezervarea?

In cele din urma, situatia s-a remediat, nu inainte sa fiu parte a inca unei intamplari interesante: era ora 19.20 cand am fost rugat sa ies din club, intrucat urma sa fiu condus la locul ce-mi fusese pastrat abia incepand cu 19.30. Mi-am strans, deci, hainele si am iesit 10 minute la aer, ca sa intru din nou la... ati ghicit, acelasi scaun de unde plecasem.



Aventura ultimei reprezentatii a piesei lui Stefan Peca incepea promitator. Cand luminile s-au stins, la 20.30, ma intrebam ce va mai urma. Ei bine, spre surpriza mea a urmat o seara decenta.

Despre ce e vorba in propozitie piesa: actorul Laur s-a intors in Targoviste fara sa spuna nimanui dupa ce aventura sa americana de succes se frange: iubita lui, tot actrita, a fugit cu regizorul piesei care le adusese faima in State. Chiar de ziua lui, Laur decide sa-si "zboare creierii", insa pistolul nu apuca sa se descarce findca in peisaj intra doi pusti, Adrian si Irina.

In program urmeaza isterii feminine, minciuni despre o sarcina, planuri de fuga la Bucuresti, Politia la parterul blocului, bere si whisky - totul presarat cu umor de situatie sau limbaj. Ati ghicit, avem happy-end: Laur decide sa rupa izolarea pe care o alesese voluntar si isi suna mama. Aplauze, "NY Fuckin city" nu se mai joaca.



Puncte slabe: dupa atata tevatura legata de accesul la spectacol despre conditia actorului roman, speram la mai mult.

Ce am primit a fost o piesa agreabila, in linia sitcom-urilor americane care faceau cariera  acum cativa ani pe meleagurle proteviste. Desigur, asta vinde si asta a tinut vreme de patru ani in picioare o piesa in care doi dintre cei trei actori erau adolescenti. Ambitiile profunde ale textului sunt, insa, mult prea adanc ingropate sub un strat de poante de loc subtile ori referinte la aria genitala. 





De ce mi-a placut: intr-o avalansa de montari serioase gen Festivalul National de Teatru ori Amatorissima, ultimul "NYFC" a reusit sa fie o alternativa fara pretentii, reconfortanta. Laurentiu Banescu si-a facut treaba foarte bine si au fost multe momente in spectacol cand replicile au curs atat de natural incat, fara sa cunosc textul, as fi spus exact acelasi lucru in acelasi mod.

In plus, in text exista multe referinte ironice la adresa unor situatii si persoane reale din Targoviste, pe care un "nativ" le poate aprecia cu un zambet sincer. Nici prestatiile celor doi "pusti" Adrian Nicolae si Irina Ionita, n-au trecut neobservate - piesa e, practic, un material in care fiecare dintre cei trei si-a jucat propriul rol.



Tragand o linie, pot spune ca dintre toate productiile Peca la Green Hours, "NYFC" este cea mai reusita. Cum miercuri (13 nov.) a fost ultima reprezentatie, tot ce imi ramane de facut e sa va recomand sa cautati printre prieteni: spectacolul a fost filmat si... cine stie...

Pana atunci, vezi aici mai multe fotografii de la spectacol.