Teatru: Ne place fara effort - trei artisti in cautarea implinirii

Cui nu-i place sa obtina rezultate fara efort? Piesa de teatru "Ne place fara effort" din regia Clarei Flores Aguilera s-a jucat in intimitate la Centrul Cultural Nicolae Balcescu, in fata catorva spectatori veniti parca la o demonstratie teatrala intre prieteni. Drept urmare, nu ni s-au luat bani nici la intrare, desi in program, pretul biletelor era de 10 lei, respectiv 8 lei redus.



In scena de initiere ii regasim ca pe niste statui pe cei trei actori tineri din distributie: Oana Radu, Irina Ivan si Marius Ursu. Piesa incepe promitator cu mai mult de jumatate de ora in care replicile amuzante isi fac loc destul de frecvent, starnind rasul in sala  - cele 5 randuri cu spectatori. Aflam povestile celor doua personaje feminine, artiste de fel, prietene si colege de apartament la bloc, care isi plang uneori comic, alteori patetic, situatia nefasta cu privire la dragostea neimplinita pe care o traiesc.

Situatiile tipice femeilor seduse si abandonate se continua cu intrebarea eterna si declansatoare de drame existentiale : De ce mi se intampla tocmai mie? "Nu m-a sunat, ma sinucid daca nu da un semn, m-am rugat sa primesc si eu un barbat...gol si nimic bun nu mi se intampla. Cam pe asta se bazeaza prima parte a piesei de teatru.



Nici cartile de tarot si nici Dumnezeu nu reusesc sa le aduca fericirea celor doua tinere, care nu-si gasesc locul in lume, sperand tot timpul la ceva mai bun, la o viata implinita. Energice si puternice cele doua prezente feminine te fac sa descoperi cateva dintre secretele profunde ale femeii si sa intelegi conditia unor artisti care lupta cu ei insisi pentru a fi fericiti.



Cu treceri imprevizibile de la ras la plans si invers, Nadia si Nora, adica balerina de 26 de ani si actrita de teatru se autocompatimesc pentru conditia funesta si povoara pe care o poarta inca din copilarie. Niciuna nu reuseste sa se simta implinita nici pe plan sentimental, nici pe plan profesional, desi se zbat pentru un destin "norocit". O metafora a vietii care trece pe langa tine si a timpului care iti ingreuneaza sufletul, mintea si trupul lasandu-te in bataia unei sorti incerte incununata cu regrete.



In scena apare si un al treilea personaj, la fel de colorat si de dinamic - prietenul homosexual indragostit lulea. Evident, si el traieste o drama, de unde, probabil, si titlul "ne place fara effort" in totala neconcordanta cu zbuciumul interior al personajelor mereu lamentandu-se si plangandu-si conditia. Prezenta masculina, alocuri feminizata, este tot un artist, de data asta din lumea muzicii, care sufera fiindca iubeste prea mult.

Iar atunci cand fericirea apare pentru o a alta prietena din patratul de artisti de la bloc, destinul o fulgera puternic, necrutandu-i viata. Oricum ai da-o, nu-i cale de fericire pentru cele trei personaje, dar care, intr-un final apoteotic, reusesc sa se smulga din ghearele conditiei nenorocite de care sufereau.



Desi ne asteptam ca piesa sa dureze o ora dupa cum era afisat in program, "Ne place fara effort" ne-a solicitat atentia inca 30 de minute in plus. Ideea din finalul piesei derulata intr-o lumina obscura care accentueaza expresia fetelor personajelor s-a prezentat ca un set de monologuri ale celor trei, ei aparand rand pe rand parca in fata unei camere de filmat.

Nu ne-a displacut, insa piesa s-ar fi putut incheia mai devreme, fara a mai fi lungita poate nefondat cu cateva replici fade. In mare parte, o prestatie amuzanta si energica din partea celor trei actori tineri - foarte vii si frumos pictati, cu cateva scene cam prea smiorcaite, dar care a meritat observarea noastra din umbra :)