Teatru: Moscova-Petuski la Clubul Taranului

Un poet spunea odata "as avea nevoie de un descantec; sau poate chiar de o vodca". Le-ar fi gasit pe amandoua in poemul betivului metafizic "Moscova-Petuski" de Venedikt Erofeev, care a avut premiera in Bucuresti aseara pe scena Teatrului Joint -sau mai degraba scena care ii gazduieste de vreun an si ceva, cea a Clubului Taranului.

Kostea (Venea, Venicika in textul original) e un bautor de cursa lunga. Mai lunga decat drumul cu trenul de la Moscova la Petuski, unde Kostea se duce in fiecare vineri, pentru ca la ora 11 pe peron il asteapta ea, fata asta cu ochii de culoare alba, gene roscate si o cosita de la ceafa pana la poponeata, cea mai iubita dintre tarfe... iar intr-un palat fumegos si paduchios il asteapta si pruncul lui, cel mai sfios dintre toti pruncii (un detaliu trecut cu vederea in piesa).







Am un paharel, am un sandvisel -ca sa nu mi se faca greata- si am un sufletel, deocamdata intredeschis pentru impresiile existentei.

Si impresiile existentei il napadesc pe Kostea, care filosofeaza suculent, expresiv si cu umor despre viata, despre mama Rusia, despre America, acest continent al tristetii unde libertatea este o fantoma, despre slujba lui de brigadier, despre desertaciunea existentei in intervalul cel mai neputincios si mai infam din viata poporului rus, rastimpul dintre rasaritul soarelui si deschiderea magazinelor.

Si in tot timpul asta trage la masea. Aplicat si cu simt de raspundere. Are si veleitati de barman, Kostea. Sa va spun o reteta originala de cocktail: bere blonda 200gr; alcool industrial 150 gr; lotiune impotriva transpiratiei picioarelor 50 gr; lavanda 50 gr; apa de colonie Liliac alb 30 gr; oja pentru unghii 2 gr; limonada 150gr; sampon 30 gr.



In tot timpul drumului da pe calea gatului o butelcuta bortosica de vodca, o sticla sprintara de coniac, inca una de vodca, de vreo 800 de grame, asa, de obida ca in restaurantul garii n-aveau Xeres, da' in schimb aveau uger, si-o bere blonda, si-nca una, si-nca o vodca... Si tot timpul filosofeaza, cu gandul la raiul din Petuski, unde pacatul originar nu impovareaza pe nimeni, unde chiar si cei care nu se trezesc cu saptamanile au privirea adanca si senina.

Moscova-Petuski e un one man show impresionant, plin de un umor trist si metafizic, sustinut extraordinar de Richard Bovnoczki, care "intra in pielea personajului"... sau mai degraba lasa fantoma bietului Kostea/Venea sa il ia in stapanire in totalitate: privirea fixa si sticloasa, tremurul mainilor de alcoolic, picioarele nesigure, ticurile din degetele nervoase, vocea taraganata de betiv descurajat si bland, trist si buimac in fata lumii care se misca lent si eronat pana cand nici nu stie ce l-a lovit la sfarsit.




Rugati-va, ingerilor, pentru mine. Sa-mi fie luminoasa calea, sa nu ma poticnesc de o piatra, sa vad orasul de care mi-a fost atata dor. Si pana atunci, iertati-ma, aveti grija de valijoara mea, ma duc undeva pentru 10 minute. Trebuie sa beau vodca kubanskaia ca sa nu mi se stinga elanul.

Durch leiden - Licht!


Sa mergeti sa ascultati poemul de dragoste de vodca si de Petuski al lui Erofeev. Aseara la Clubul Taranului a fost primul spectacol din Bucuresti, dar va reveni primavara asta. O mai puteti vedea si in Constanta, la Cafe D'Art, dar n-am putea sa va spunem cand, Teatrul Joint nu are calendar fix.


Moscova-Petuski
de Venedikt Erofeev
Regia Theodora Herghelegiu
Cu Richard Bovnoczki, pe care l-ati mai vazut poate pana acum in spectacolele Contraste, Made in Romania sau Crima si pedeapsa.

*citatele de mai sus au fost preluate din Moscova-Petuski de Venedikt Erofeev, editura Cartier 2004