Teatru: Monged

Monged=manga, in argoul irlandez? Traducerea e facila, dar verosimila, daca e sa ne luam dupa continutul piesei cu acelasi nume a lui Gary Duggan, pe care o puteti vedea zilele astea in La Scena, intr-o montare excelenta in regia Verei Ion. Asa cum lasa sa se inteleaga si titlul, piesa e despre niste tineri (trei la numar) din Dublin, care se fac manga (sau monged) pe parcursul a vreo doua zile cu tot ce se poate bea, fuma, inghiti sau trage pe nas in orasul lor natal, timp care inteleg din ce in ce mai putine din lumea inconjuratoare si din ei insisi.



Subiectul nu e tocmai cel mai original cu putinta, si cine a vazut, sa zicem, Trainspotting, n-o sa afle nimic nou din Monged, insa este jucat atat de bine incat ceea ce initial pare o anosta istorisire la persoana intai a unei serii de excese (genul de povestioara pe care o auzi mereu de la prieteni) capata fascinatia nihilista a unui trip de proportii epice, care reviziteaza cu priviri tulburi si pupile dilatate fiecare aspect al vietii protagonistilor. Cei trei eroi ('Bernard lucreaza pentru o companie de asigurari si vrea sa devina scriitor; Dave lucreaza pe un santier si vrea sa fie traficant de droguri; Ray lucreaza intr-un bar si vrea sa ajunga muzician.'') sunt simpatici si credibili, ajutati si de traducerea/localizarea excelenta a textului, plina de injuraturi si expresii romanesti - cu exceptia catorva scapari inexplicabile, in care Ray sau Dave rabufnesc cu englezescul 'Fuck!' in locul termenilor locali corespunzatori.

Piesa e construita sub forma unor monologuri alternative ale celor trei personaje, care descriu ce li se intampla si fie interactioneaza unul cu altul, fie completeaza ei insisi replicile partenerilor de dialog. Expresivi dar neafectati de teatralitatea exagerata care bantuie multi actori de la noi, Sorin Poama, Alex Fifea si Alexandru Potocean reusesc sa creeze niste personaje perfect realiste in timp ce dau viata unei intregi lumi in jurul lor, populata de zeci de alte personaje. Chiar daca 'fazele de betie' (sau, mai degraba, de drogati) formeaza grosul piesei, intamplarile mai cu picioarele pe pamant, in care cei trei, complet manged, se confrunta cu episoadele tipice din viata lor (telefoanele lui Ray cu o iubita geloasa; ziua lui Bernard la munca; drug deal-ul lui Dave, cu care incepe piesa) sunt si cele mai amuzante, si cele mai pline de inteles.



Scaderile spectacolului tin mai degraba de text, decat de actori: prea lung pentru binele sau, Monged spune cam tot ce avea de zis in prima ora, repetandu-se prea mult si intinzandu-se pana la aproape doua ore, incat tripul celor trei de pe scena deja ameninta sa dea si spectatorilor o mahmureala zdravana. Foarte amuzant si plin-ochi de scene savuroase, i s-ar putea totusi imputa ca ii lipseste mult-cautatul 'inteles mai adanc' din alte piese de gen. Comentariul social, revolta impotriva autoritatii - temele de felul acesta sunt absente sau abia sugerate in piesa, insa as lua-o mai degraba ca o dovada de onestitate: oricine a avut experiente de felul celor din Monged stie ca sunt eminamente lipsite de orice inteles profund.

In esenta, Monged este o schita superba, foarte amuzanta si excelent jucata a unei experiente halucinante, si n-o sa va para rau ca v-ati dus s-o vedeti: va va amuza, va va da de gandit, si pana la sfarsit, probabil ca un pic din trip-ul protagonistilor se va lipi si de voi. Mai puteti prinde Monged in La Scena pe 20 martie.

sursa foto: blogul piesei, http://mongedprinoras.blogspot.com/