Teatru: Mofturi, de I. L. Caragiale

Caragiale e mai viu ca niciodata si schitele lui se potrivesc timpurilor noastre asa cum o faceau si pe la 1900. Ne-a fost inca o data demonstrat ca ce a iesit din mintea sarcastica a pamfletarului din Haimanale inca se aplica in societatea romaneasca si ca tot ce tine de politica, stil de viata si cultura din prezent e la fel de actual ca relatarile lui Caragiale de acum aproape 100 de ani.

Nu e prima oara cand mergem la o piesa direct la fabrica de actori, adica la UNATC, facultatea in care se pregatesc oamenii pentru scena teatrala. Mofturi de I. L. Caragiale este piesa pe care au pregatit-o studentii de la anul I, Master. S-a jucat ieri seara, in sala mare din facultate, Sala Berlogea. Nu ne asteptam sa fie bataie pe intrare si nu ne imaginam ca studentii pot sa adune mai multi oameni decat actorii cu experienta.


sursa foto: pagina de Facebook a piesei

Ne-am convins cand am vazut locurile improvizate, undeva in spate, langa boxe si printre cabluri, semn ca doritori erau, dar nu prea aveau spatiu. Nu am facut mofturi, am stat unde ni s-a spus. Pe parcursul piesei ne-am cocotat pe spatare ca sa nu pierdem nicio mamita si nicun Lache si sa vedem ce-au pus cap la cap bobocii de master.

Toate mofturile ce-am moftit incep la Gradina Union, de altfel, singurul loc in care se va desfasura actiunea cu juni si domnite. In prima scena ii avem pe Tache si pe Mache la o barfa frenetica. Mache ii spune lui Tache ca un prieten i-a descoperit toate cusururile, Tache vrea sa stie ce se spune prin oras despre el, Mache insista pe singura calitate a lui -moment in care insira multe atributii, dar nu-i spune lui Tache cine e faptasul care i-a punctat toate cusururile.

Tache abandoneaza lupta si urmatorul partener de bere al lui Mache e Mitica. Se bea bere, se discuta si se ajunge la vesnica problema din schitele lui Caragiale: cine e strainul care vine-n tara noastra sa faca legea lui. Xenofobia nu are aici legatura cu rasa, ci doar cu interesele nationale care ar trebui pastrate in familie si duse departe de mainile strainilor.



Discutiile tipice conasilor preocupati de probleme marete sunt intrerupte de o prezenta superba; prezentatoare cvartetului de danseuze de la Union anunta ca a inceput spectacolul. Pe parcursul piesei, fetele de cabaret mai apar pe scena si acapareaza privirile tuturor prin corsetele lor rosii cu dantela. Aparitiile lor sunt elemente disturbatoare pentru publicul masculin, dar au un rol important in legarea evenimentelor din piesa.

Cum se tulbura putin spiritele, apar fetele si calmeaza lucrurile sau anunta o noua scena, noi persoanje. Dansatoarele nu puteau sa scape de etichete evidente lumii dramaturgului; astfel, fetele au nume predestinate precum Mimi, Fifi, Jiji, Lili si... Tanta. Programul artistic incepe promitator cu o melodie aproape mieunata, "Bibicule".


sursa foto: pagina de Facebook a piesei

In continuarea piesei apare toata faima cea vestita a operelor lui Caragiale: Stasache, Sache, Tincuta, Mandica, Pache, Mandache, Nae, Lache, Veturia, nelipsita Miţa. Fiecare personaj si perechea lui discuta chestiuni arzatoare, domnule'. Pe parola lor ridica probleme precum infidelitatea, subventia de la stat pentru mame, delicate treburi cum ar fi cine era la circ, cu cine venise, ce facea, cu ce era imbracata.

Rand pe rand, apar toate capodoperele lui Caragiale, fiecare cu un rol definitoriu pentru continuarea povestii despre nimic si despre toate. Ca sa aminteasca de vestitul ziar infiintat de Caragiale, Moftul Roman, personajul principal, nenea Iancu, flutura foiletonul umoristic pe scena si chiar il promoveaza in randul persoanjelor care cauta sa se aboneze la hartia culturala fara sa plateasca, pe sistemul relatiilor si al prieteniilor.



In toata nebunia in care personajele se razvratesc, tipa, injura sistemul politic, acuza furtul oamenilor de la putere si cer schimbarea, pe fundalul agitatiei muzicii de cabaret, in toata nebunia cu aproximativ 25 de personaje pe scena, se cere un moment de liniste. Se face intuneric, se pune nenea Iancu in mijloc unde e un firicel de lumina si urmeaza discursul care o sa-ti ajunga si tie la suflet cu siguranta.

Monologul de final este preluat dintr-un interviu dat de Caragiale pe care studentii l-au gasit in cartea "Despre lume, arta si neamul romanesc", editie de Dan C. Mihailescu si suna cam asa:

"De ce sa ne facem spaima si inima rea degeaba? La noi nu e nici mai multa, nici mai putina stricaciune decat in alte parti ale lumii si nici nu s-ar putea altfel. Niciun neam de oameni nu-i mai bun sau mai rau, nici unul mai inteligent ori mai prost; unul e mai asa, altul, mai aminterea; dar, la urma urmei, toti sunt la fel. Zi-le oameni si da-le pace. Asadar, sa nu ne mai facem inima rea si spaima, gandindu-ne ca lumea romaneasca ar fi mai stricata decat altele.

Nu, neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefacut inca, nu e pan-acuma dospit cumsecade. Inca nu crede in dreptate, inca nu poate scoate din sanu-i pe cine sa-i poata comanda; inca nu stie de cine sa asculte fiindca nu are deocamdata incredere in nimeni. Dar, cu vremea, trebuie sa vina si asta; trebuie sa vina si intelegerea fara de care nu poate fi o natiune sigura de avutul ei, nici de onoarea, nici de viitorul ei".

Discursul de la finalul piesei aduce in randul publicului acea doza de optimism in care Caragiale parea sa creada. Desi situatiile din piesa, satira corectoare si credinta intr-o societate mai buna dateaza de acum aproape 100 de ani, asta nu ne face pe noi sa ne pierdem speranta pe care nenea Iancu ne-o asaza asa frumos in ganduri.

Mofturi, compilatia de schite de incepator ale lui Caragiale, este o comedie moralizatoare pe care trebuie s-o vezi. Nu o sa-ti dai seama ca cei de pe scena sunt studenti la inceput de cariera si o sa poti sa te lupti cu morile de vant, crezand ca sunt actori profesionisti si ca fac asta de-o viata. Sala Berlogea nu e tocmai incaperea de teatru cu fotolii de catifea si cu loje mofturoase, dar poti sa fii sigur ca aici o sa vezi piese extraordinare; noi suntem deja la a doua vizionare de la care am plecat fascinati.

Specatacolul de la UNATC le-a avut pe toate: comedie, muzica buna, dans, momente usor lacrimogene, interpretare curata si corecta, costume si lumini. Nea' Caragiale parea sa priveasca dintr-un colt toata piesa si sa zambeasca multumit sub mustatile-i intoarse, mandru de opera studentilor.

Intreaga distributie: 

Tache- Alexandru Ion
Mache- Sergiu Flesner
Mitica- Silviu Debu
Stasache- Radu Craciun
Sache- Edi Carlan
Tincuta- Anca Dumitra
Mandica- Stefana Manta
Nenea Iancu- Mihai Costache
Pache- Felix Dumitrescu
Mandache- Valentin Paraschiv
Nae- David Zory/ Costin Cambir
Lache- Corneliu Ulici
Chelneru' (Bulgaru')- Mihai Milencoski
Ghita- Andrei Rosu
Poetu'- Liviu Romanescu
Veturia- Cristina Florea
Mitza- Alice Nicolae/ Ana Cristina Calin
Aglaita- Sabina Branduse
Cabaret: Sanziana Tarta, Ioana Marcoiu, Georgiana Dumbrava, Ioana Ancea, Denisa Nicolae, Sabrina Iaschevici
La pian: Letitia Vladescu
Scenografie: Mariuca Ignat
Regie: Gelu Colceag

n.r: ne cerem scuze daca am gresit numele cuiva. Intrucat nu am avut un desfasurator, am notat numele actorilor si personajelor la o bere, imediat dupa piesa. Daca se gasesc greseli, te rugam sa ne anunti.

Piesa urmeaza sa se joace sambata si dumina (20-21 martie), de la ora 19:00, la UNATC, str. Matei voievod, nr. 75-77, sala Berlogea, etaj 1.

Pagina de Facebook a piesei unde poti sa pui intrebari si, speram noi, sa-ti rezervi si niste locuri (ti-am spus ca era bataie pe participarea in sala). 

P.S: ne cerem scuze pentru calitatea slaba a pozelor, pozitia nu a fost deloc favorabila. Incercam sa revenim cu poze clare.