Teatru: Jacques sau supunerea a venit la Teatrul Mic

Piesa lui Ionesco e una pe care o rumegi mult dupa ce pleci din sala. Cel putin mie asa mi s-a intamplat. Intri si astepti, Jacques e revoltat, nu mai vrea sa spuna o vorba familiei care recurge la fel de fel de giumbuslucuri, care mai de care mai ridicole, burlesti, decrepite in a-l recastiga. Dar el tace... sta si tace. Pentru ca Jacques nu e un fiu recunoscator, nu mai vrea sa-si priveasca parintii, sora, bunicii, e amenintat ca va fi dezmostenit si el nimic. Nici un sunet, nici o tresarire, pare ca joaca spectacolul asta de prea mult timp ca sa-l mai intereseze replicile uzate de disperare.

Si incepe sa-ti fie simpatic tipul asta plictisit de toate prostelile si amenintarile unei familii cicalitoare, care se da in spectacol cum stie mai bine ca sa-i smulga macar un zambet aprobator acestui copil ratacit de traditie. Si ce mai traditie, traditia cartofilor cu slanina, pe care cu totii simt ca el ii detesta. Infruntarea are loc, DA, II DETESTA, a spus ca-i plac doar asa, sa fie lasat in pace, din mila pentru maimutarelile lor patetice.

Acum, ca a recunoscut in sfarsit adevarul, te astepti la o hotarare ceva, o explozie, o implozie, o tragedie adevarata. Aiurea. Unde e prea multa drama, trebuie sa fie si burlesc, ca doar asta e reteta Ionesco, si in loc de marea schisma lui Jacques i se pregateste nunta. Da, venise vremea, traditia trebuia continuata, fiul ratacitor ademenit. Dar Jacques se tine tare, cum, asta e mireasa, nu-i place, nu are 3 nasuri, nu e suficient de urata. Este adusa una cu 3 nasuri, consiliul familial ii pronunta dupa cateva lamentatii penibil-ridicole sot si sotie si, ce mai tura-vura, traiti-va viata nenorocita, copii.

Deja esti un pic nervos, bine, dar asta e prea de tot, de ce o lasa pe fata aia in rochie alba acolo, ce oameni sinistri, si Jacques asta ce se uita asa la ea, sa-i spuna dracului sa se care, de ce ii asculta balivernele onirice. Jacques, man, i trusted you! Si fata gangureste despre cai si mlastini, despre casa ei unde o sa-l duca, despre ei. It's over, il ia in brate, Jacques s-a supus. Sa inceapa petrecerea, a cedat, mirii stau imbratisati, piesa se termina in timp ce ei stau pe o ciudatenie de balansoar si produc oua - spectacolul procrearii pare sa continue la nesfarsit, Jacques e supus si pare fericit.

Cred si eu ca te-ai enervat, prea slab tipul asta, chiar asa, ai asteptat o ora sa-l vezi cum cedeaza bland in fata uneia in rochie alba care indruga de lumi imaginare. Patetic, lame, vrei acasa. Dar inainte aplauzi in retragere si cand si aplauzele par sa se termine supuse actorii tipa in cor "Aha, deci si voua va plac cartofii cu slanina!". Iti vine sa strigi "nu, bai, nu-mi plac, ce sa-ti spun, cartofi cu slanina". Si atunci de ce ai aplaudat, de ce ai venit, ce voiai, scria mare pe afis "Jacques sau supunerea", si omu' s-a supus. Simple as that.

Ai plecat, te gandesti la piesa asta ca la un loc in care ai ajuns dupa ce ti-ai facut drum pe potecile dintre nameti, parca facute de vulpi, nu de oameni, cum spunea cineva. Te-ai dus sa vezi o chestie stiuta de cand lumea, mare branza, oamenii cedeaza, chiar cand par hotarati sa nu faca asta, si asa lumea merge inainte. Lumea, deci si tu esti in pericol? Ai aplaudat desi nu-ti plac cartofii cu slanina, deci ai cedat, esti sigur ca doar in seara asta ti s-a intamplat? De cate ori esti Jacques, de cate ori nu? Pare simplu, dar chiar e...? You decide. Pana atunci Jacques se va supune in continuare la Teatrul Mic, la un pret de 16 lei biletul.

Jacques sau supunerea

de Eugene Ionesco

Traducerea: Vlad Russo şi Vlad Zografi
Regia: Florin Fătulescu
Scenografia: Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu
Distribuţia: Radu Iacoban, Mihaela Rădescu, Radu Zetu, Oana Albu, Radu Gheorghe, Tatiana Constantin, Valentina Popa, Avram Birău, Dana Dembinski Medeleanu