Teatru: Hamlet (Teatrul 'Podul')

Teatrul nu a existat pana nu s-a nascut William Shakespeare. Este atat de simplu. Si Shakespeare jucat de Muppets tot merita vazut. Dar nu vorbim de Muppets azi ci de studenti, studenti care au pus in scena la Casa de Cultura a Studentilor piesa Hamlet, joi seara, cu ocazia aniversarii a 40 de ani de la crearea trupei de teatru studentesc "Podul".

The facts are these. Sala? Plina ochi. Piesa? In cele 45 de minute ale sale reprezinta de fapt o versiune condensata a dramei printului danez. Actiunea se opreste in momentul uciderii lui Polonius, iar numarul personajelor este redus la cele esentiale dezvoltarii povestii: Hamlet, regina Getrude, unchiul lui Hamlet, Ofelia, Polonius, Laertes, Horatio si fantoma regelui.

Personajele (cu exceptia spectrului) au stat pe scena pe durata piesei, asteptandu-si randul pentru a intra in joc. Ofelia este cealalta exceptie pentru ca cineva trebuia sa stea in spate sa loveasca toba, pentru a crea un fond acustic grav pentru lamentarile lui Hamlet.

Specific lui Shakespeare este limbajul sau atat de poetic, complex si totusi fluid. Traducerea in romana nu rapeste din frumusetea naratiunii. Aceasta vina apartine doar poticnelilor ocazionale ale tinerilor actori, desi ce-i drept, nu au fost suparator de multe. Domnisoara care a jucat-o pe Ofelia parca este "campion" la aceasta categorie, dar pana si Hamlet a avut o scapare la un moment dat si a trebuit sa reia un cuvant.

Nu trebuie sa le port pica actorilor ca doar erau imbracati in izmene si asta poate sa-i creasca gradul de nervozitate oricui. Bine, nu chiar izmene, dar o imbracaminte ciudata care implica mult mult lycra, din cap pana in picioare... asta in cazul baietilor pe care am ajuns sa-i cunosc cu o precizie anatomica.

Lucrul acesta m-a distrat doar in primele 10 minute ale piesei pana cand m-am obisnuit. Mihai Muntenita (interpretul rolului Hamlet) si-a jucat bine rolul, interpretand bine furia retinuta a personajului. Retinuta la inceput si descatusata pana la sfarsit. Se cuvine sa fie cel mai bun actor din trupa, urmat poate de Raluca Caragiouiu (regina Gertrude). Radu Mocuta (Horatio) nu mi-a placut mai deloc pentru ca mai degraba recita o poezie decat sa spuna niste replici.

Laertes (Eduard Haris) a avut doar doua povete de dat Ofeliei (Iulia Feraru) dupa care nu a mai interactionat deloc cu personajele. Polonius (Alex Marculescu) a avut mai multe de spus, in timp ce-si presara faina (cel putin asta cred ca era) in cap. Probabil dorinta era sa simbolizeze varsta avansata a personajului prin asternerea de praf imaginar pe el. Scena s-a umplut apoi de faina care pana la urma a ajuns din belsug pe izmenele actorilor. Cam greu sa simti vreun fior launtric in timpul monoloagelor lui Hamlet... daca are colantii plini de faina. :)

Dar este de apreciat oricum efortul actorilor de a pune in scena aceasta piesa a pieselor. Shakespeare este intotdeauna placut, iar cand se adauga un varf de ridicol cu atat mai bine, pentru a avea o experienta cu adevarat suprarealista. Restul... este zgomot.