Teatru: Don Quijote de Dan Puric
Don Quijote de Dan Puric (Cervantes nu se va supara daca de data asta il lasam in umbra) e un spectacol lovit de toate muzele: putina comedie, ceva tragedie, cateva stele, poezie, epic (e totusi vorba de Don Quijote, eroul morilor de vant), dans, pantomima, teatru, muzica.
Si ce muzica! O fascinatie sonora neintrerupta: Albeniz (Asturias), Orff (Carmina Burana), von Suppe (Cavaleria Usoara) un pic de rockabilly, un praf de gospel, un moment cazacesc, foarte multe influente orientale, spaniole si chiar mexicane: Tomas Mendez cu Paloma Negra (cred ca in interpretarea Lilei Downs).
V-ati gandit vreodata ca Don Quijote poate interpreta un numar de wu shu cu sabia? Ei bine, daca e Dan Puric, poate. Sau ca Don Quijote ar trebui privit ca un cavaler crestin, nu ca un nebun ratacitor? Adaptarea lui Puric, desi poate parea doar un pretext pentru un frumos spectacol de dans, are mai multa profunzime si e mai plina de metafore decat percepi pe loc, in momentul in care te trezesti vrajit doar de joaca de pe scena.
Dan Puric si Constantin Dinulescu
Am zis joaca? Si-nca cum. Am regasit in Don Quijote putin din arta coregrafica ludica a lui Chaplin, aparenta stangacie amuzanta a omuletului de care toata lumea isi bate joc si care in ciuda pantofilor sai mereu prea mari si a pantalonilor mereu alunecandu-i, se misca cu gratie de balerin indiferent daca e alergat de un caine sau daca valseaza cu globul pamantesc.
Sau daca bate step, cum a facut Don Quijote, ori din picioare, ori stand jos. Da, sunetul a jucat un rol foarte important in spectacol. Fara sa auzi toata seara vreun cuvant articulat, puteai la un moment dat sa urmaresti povestea si cu ochii inchisi, atat de expresive erau talpile dansatorilor. Dar ar fi fost pacat sa ii inchizi si sa pierzi vreun moment din intregul balet.
Arta lui Dan Puric este sustinuta de compania sa de teatru, Passe Partout DP, care il secondeaza aproape mereu pe scena, fie in formatie impara, masculina, fie in cupluri de baieti si fete, care sunt pe rand tarani la han, dansatori la un concurs de dans, medici, asistente (care vireaza in stripperite), cazaci, bande care se ciomagesc pe strada. E o calatorie initiatica diversa si colorata, distractiva si putin trista, careia sfarsitul ii pune cruce. La propriu.
Sa mergeti sa vedeti Don Quijote al lui Dan Puric la TNB, daca gasiti bilete (sala mare era plina). Sa mergeti sa vedeti orice spectacol al lui Puric, de fapt (reprezentatiile Passe Partout-ului se tin mai ales la Sala Rapsodia a Teatrului Tanase, de pe Lipscani). O sa va lase mult timp cu zambetul pe fata.
Si ce muzica! O fascinatie sonora neintrerupta: Albeniz (Asturias), Orff (Carmina Burana), von Suppe (Cavaleria Usoara) un pic de rockabilly, un praf de gospel, un moment cazacesc, foarte multe influente orientale, spaniole si chiar mexicane: Tomas Mendez cu Paloma Negra (cred ca in interpretarea Lilei Downs).
V-ati gandit vreodata ca Don Quijote poate interpreta un numar de wu shu cu sabia? Ei bine, daca e Dan Puric, poate. Sau ca Don Quijote ar trebui privit ca un cavaler crestin, nu ca un nebun ratacitor? Adaptarea lui Puric, desi poate parea doar un pretext pentru un frumos spectacol de dans, are mai multa profunzime si e mai plina de metafore decat percepi pe loc, in momentul in care te trezesti vrajit doar de joaca de pe scena.
Dan Puric si Constantin Dinulescu
Am zis joaca? Si-nca cum. Am regasit in Don Quijote putin din arta coregrafica ludica a lui Chaplin, aparenta stangacie amuzanta a omuletului de care toata lumea isi bate joc si care in ciuda pantofilor sai mereu prea mari si a pantalonilor mereu alunecandu-i, se misca cu gratie de balerin indiferent daca e alergat de un caine sau daca valseaza cu globul pamantesc.
Sau daca bate step, cum a facut Don Quijote, ori din picioare, ori stand jos. Da, sunetul a jucat un rol foarte important in spectacol. Fara sa auzi toata seara vreun cuvant articulat, puteai la un moment dat sa urmaresti povestea si cu ochii inchisi, atat de expresive erau talpile dansatorilor. Dar ar fi fost pacat sa ii inchizi si sa pierzi vreun moment din intregul balet.
Arta lui Dan Puric este sustinuta de compania sa de teatru, Passe Partout DP, care il secondeaza aproape mereu pe scena, fie in formatie impara, masculina, fie in cupluri de baieti si fete, care sunt pe rand tarani la han, dansatori la un concurs de dans, medici, asistente (care vireaza in stripperite), cazaci, bande care se ciomagesc pe strada. E o calatorie initiatica diversa si colorata, distractiva si putin trista, careia sfarsitul ii pune cruce. La propriu.
Sa mergeti sa vedeti Don Quijote al lui Dan Puric la TNB, daca gasiti bilete (sala mare era plina). Sa mergeti sa vedeti orice spectacol al lui Puric, de fapt (reprezentatiile Passe Partout-ului se tin mai ales la Sala Rapsodia a Teatrului Tanase, de pe Lipscani). O sa va lase mult timp cu zambetul pe fata.
Tu ce parere ai?
Pentru a posta trebuie sa fii logat.