Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
poster
Am stat mult sa ma gandesc cum sa incep si ce sa va povestesc despre noua piesa a lui Radu Afrim de la Odeon. Odata suprimate impulsurile impresiilor "la cald", pot sa va spun ca spectacolul Cata speranta este realizat din scurte piese, scheciuri si monoloage din lucrarile dramaturgului israelian Hanoch Levin. Douazeci, cum zice si subtitlul, de "tripuri". Ca-s deep sau nu, e foarte discutabil. Ca-s tripuri e incontestabil.

Trip [eng.] = 1. suma senzatiilor din timpul unei "sesiuni" de consum de droguri; 2. experienta nebuna, aiurea, haotica. In acest context, o sa ne placa sa credem ca referirile sunt la sensul al doilea, altfel o sa ne intrebam aparte ce a fumat dl. Afrim, ca tare ne-ar fi prins bine si noua in timpul celor 3 ore fara pauza de scheciuri absurde, nebune, aiurea, haotice. Trippy, cum s-ar zice.


Spectacolul incepe cu un monolog ingenuu al actritei Virginia Rogin care ne povesteste cum si-a intalnit sotul la o piesa de teatru "de-a lui Afrim ala", la care a fost oripilata de pangarirea "sfintei scanduri" a scenei cu asemenea texte pline de pisat, cacat, pisat, cacat. Autoreferinta ironica e sesizabila in toata splendoarea ei coprologica abia la sfarsitul piesei. Scriem pisat, tinem minte cacat, adunam in continuare.

Vraja se rupe. La fel si burtile spectatorilor, care explodeaza de ras ca niste copii care chicotesc pe sub banci la scoala cand profa zice vreun cuvant interzis. Pisat cacat. Si da-i si razi cu lacrimi. Triste vieti trebuie ca avem daca ne trebuie un singur pârț ca sa ne tavalim pe jos de ras. Scriem pârț, tinem minte restul, adunam in continuare.

Toata piesa e un vodevil grotesc, decadent si absurd, cu costume (splendide) de cabaret si decor cu usi recuperate de la case demolate, zice chiar regizorul. Printre cuplete, scenete si monoloage, vedem:

- povestea divei trashy care vrea o kamasutra si canta Cred in geriatrie, nirvana si Aslan Ana. Vreau o schimbare, viata mea e o ratare. In alta viata am fost o rata.
- povestea femeii taiate cu ferastraul de magician, care nu mai vrea sa o lipeasca apoi la loc.
- povestea Potustriei, profesoara de geografie care ne da raspunsul tuturor lucrurilor si ne destupa mintea: pamantul e plat, Australia nu exista, Austria e de fapt industria, care e Potustria.
- povestea unei excursii confuze prin Europa, spusa cu ton si expresii de gospodina la coafor, o alta ocazie pentru public sa se sparga de ras. Cata dulceata poti sa bagi in tine?
- povestea sotului aneantizat in scrumiera de atata dragoste
- povestea turistului in Londra care asteapta de la receptionera sa il stearga la fundic, daca nu cumva e vreun... "control freak". Ham ham. (am incheiat citatul)
- alegoria carnatului nesfarsit si a chiflei fierbinti pe masura
- dezbaterea existentiala despre temerea ascunsa ca atunci cand stai pe buda se poate rupe tighelul dintre gaoz si coclender si toate organele interne iti cad in cacastoare.
- povestea palariei albastre Blu-E care se face sacosa si vine din Australia. Care, asa cum am invatat deja, nu exista.

piesa piesa
foto: George Dascalescu, prin amabilitatea teatrului Odeon

Din tot haosul de... a-hem... "tripuri", ne-au placut totusi cateva. Primul a fost cel al traversarii zebrei, adica "Usor ca fulgul", in timpul caruia am avut flashback-uri din Les triplettes de Belleville -formele, dimensiunile, culorile, atmosfera, pareau bucatica rupta de acolo (o impresie personala, evident). Si ne-a mai placut si pentru ca i-a avut in prim plan pe Calin Stanciu jr. si Istvan Teglas, doi actori cu potential fantastic de slapstick comedy, care au dus greul ridicolului si absurdului in toata piesa, de altfel. Chapeau. Blu-E chapeau, desigur.

Cealalta sceneta care ne-a placut si ni s-a parut trist de frumoasa -lucru contrazis ostentativ de hohotele de ras din public- a fost monologul batranicii careia i se ofera pozitia de Sef de stat major al armatei chineze, sustinut candid de Rodica Mandache (foarte simpatica, de altfel, in toate aparitiile), care izbucneste intr-o lacrima gandindu-se la China. Din pacate fiecare discurs / trip cu potential "deep" trebuie presarat cu bucatele de salam pentru dulaii rasului: basinoasa, duma, pana mea. Sa radem deci.

piesa piesa
foto: George Dascalescu, prin amabilitatea teatrului Odeon

A fost o experienta tare ciudata si obositoare, mult prea lunga (3 ora fara pauza, cum spuneam) si in care s-au amestecat intr-o strutocamila amorfa stand up comedy-ul cu cabaretul, scene de slapstick comedy cu teatrul absurdului, burlescul cu musical-ul.

Daca n-am reusit sa ne conectam prea bine la mesaj si la forma lui (umorul vulgar nu prea e pe gustul nostru), am apreciat in schimb foarte mult scenografia semnata de Iuliana Valsan - decorurile, recuzita si costumele au fost grozave, coregrafia, pe care o semneaza Istvan Teglas si muzica, de Vlaicu Golcea.

Cand ne-am ridicat, dupa 3 ore de absurdisme si niste runde cam slabute de aplauze, cineva de langa noi isi inghiontea vecinul sa iasa mai repede. Hai odata, m-am plictisit, e o piesa de cacat! Pisat... cacat... pisat...


Cata speranta
, de Hanoch Levin, regia Radu Afrim - la Teatrul Odeon
traducerea Doru Mares
Cu: Dorina Lazar, Ionel Mihailescu, Virginia Rogin, Antoaneta Zaharia, Gabriel Spahiu, Rodica Mandache, Pavel Bartos, Liana Margineanu, Călin Stanciu Jr., Istvan Teglas, Nicoleta Lefter
 
Pretul biletelor: intreg 31,80 lei; redus 15,90 lei
Premiera: 13, 14 februarie 2010
Urmatoarele spectacole: 17, 20, 21 februarie 2010





6 comentarii

Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)
anonim
#1 -

cata speranta

s-a ras pentru ca toata lumea a inteles . nu invers. mataluta nu esti de acord inteleg ..

Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)
cata speranta?
#2 -

s-a ras

s-a ras in draci inclusiv cand un personaj deschide un laptop si din difuzoare se revarsa melodia aia de initializare a Windows-ului. Tare, poanta! Asa e, si eu am inteles-o!:))
Foarte pertinenta cronica, piesa parca e facuta in ciuda umorului.

Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)
atlas
#3 -

atata speranta

"n-am reusit sa ne conectam prea bine la mesaj"....care mesaj? cred ca piesa nu vroia sa transmita un mesaj decat poate....sa ne relaxam. din pacate ai transformat piesa in ceva ce nu e si nici nu se vrea a fi. iar bucatelele de salam au fost inserate coerent in piesa.....nu doar de dragul trivialitatii. iar umorul nu a fost deloc vulgar decat daca ai fost la scoala catolica. desi chiar si acolo cred ca lumea era mai relaxata.
asa e....piesa e lunga dar nu se simte deloc acest lucru. iar cele 5 randuri de aplauze de la final au facut ca totul sa merite.
cronica e buna dar.....e cronica altui spectacol.

Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)
Maria
#4 -

Prost!

O mare porcarie. Si nu sunt genul ala de persoana care sa spuna ca orice nu e clasic in teatru, e prost. Insa imi pare rau, acest spectacol este o aiureala. Recomandare: NU MERGETI!

Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)
paul
#5 -

"Prost" tu esti un prost!

...ca nu ai nici o treba ca teatrul, daca nu ii cunosti opera lui Afrim si esti asa de stupid incat sa nu intelegi piesa si toate substraturile ei atunci inteleg de ce nu ti-a placut. Eu sincer as mai fi stat inca 2 ore fara pauza!!! E experienta dar nu pt oricine!

Teatru: Cata speranta (20 de tripuri deep)
tott
#6 -

Afrim

"Dacă rişti şi te duci la o piesă marca Radu Afrim, ar trebui să ştii următoarele: Afrim e un tip care nu suportă comparaţie. Afrim nu regizează piese, ci le rescrie, le interpretează aşa cum are chef, le documentează, le arhivează, le filmează, le joacă, le mută accentele, le reinventează actorii, le compune decoruri şi le alocă spaţii aleatoriu, după un algoritm încă nedescoperit de M.I.T., le face harcea-parcea, apoi, la final, le aşează în faţa ta, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Pe scurt: o piesă Afrim începe cu o analiză atentă a caietului-program (unde textele, fotografiile etc. sînt ale lui), se continuă cu o privire largă prin sala de teatru, care nu mai e nicicum ce-a fost, o rugăciune înainte (că poate tocmai sub locul tău a pus 5 kile de dinamită pentru final) şi apoi ciuleşti urechile, ochii şi nasul că începe demenţa."

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera