Teatru: Breaking the Waves la Teatrul National Radu Stanca din Sibiu

Stagiunea la Teatrul National Radu Stanca din Sibiu a inceput weekendul trecut cu o piesa-eveniment, o punere in scena a filmului Breaking the Waves (regia Lars von Trier). Curiozitatea de a vedea cum se transpune pe scena un film si mai ales aceea de a revedea Viata binecuvantata a lui Bess (cum a fost tradus la noi) ne-a manat pana la Sibiu in seara celei de-a doua reprezentatii. A fost un spectacol extraordinar, pe care vi-l dorim si la Bucuresti.

Sinopsis

E o poveste de dragoste si de devotament, tragica si zguduitoare, dintre Bess si Jan - ea o fata cam saracuta cu duhul, care locuieste intr-o dulce si pioasa naivitate intr-o comunitate scotiana ermetica si habotnica, el petrolist pe o platforma marina, strain de loc si acceptat cu greu de restul comunitatii, care tine de la inceput pana la sfarsit loc de inchizitie locala, de deget acuzator si de umar indiferent intors in fara tragediei, adapostindu-se sub umbrela preceptelor implacabile ale moralei calviniste.

Bess cu mintea cea simpla ("nu prostuta... hazlie"), trezita in noua viata de femeie cu noi sentimente si senzatii, traieste doar pentru Jan (care e mereu departe de casa, pe platforma petroliera), iar viata fara el, in lumea ei alb-negru, i se pare de neconceput. Iar aici intervine elementul (de)stabilizator al povestii de dragoste: Bess vorbeste (cu) Dumnezeu, intr-un dialog-monolog schizoid de o ingenuitate zguduitoare. Si Bess isi doreste ca Jan sa vina inapoi acasa.

Dorinta ii este indeplinita, dar ca in povesti, cu un pret. Jan se intoarce paralizat si fara sperante prea mari de supravietuire. "Dar macar traieste!", exclama egoismul sincer al lui Bess, care mai are cateva lectii crude de invatat. Intr-un ciudat acces depresiv, autodistructiv sau contestabil altruist, Jan ii cere lui Bess sa isi continue viata "normal", luandu-si un amant, cerandu-i chiar sa-i povesteasca detaliile intime ale legaturii lor. Iar Bess, angelica in devotamentul ei de neclintit fara de Jan, isi sapa prapastia intr-un amestec halucinant de sentimente si emotii, pana la marele final catharctic...

Final eliberator doar pentru Bess, caci spectatorul ramane incrancenat de oroarea ironiei divine, a "de ce"-ului si a intelegerii finale a unui gest facut din cea mai pura dragoste, peste care planeaza insa nedumerirea aplicabilitatii Fericirilor. Bess cea blanda, Bess cea saraca in duh, cea prigonita din pricina neprihanirii, Bess cea cu inima curata va vedea pana la urma pe Dumnezeu?

"Bess McNeill, esti o pacatoasa si pentru pacatele tale esti blestemata sa ajungi in iad"

Filmul si von Trier

Breaking the Waves (1996) este unul dintre cele mai dureroase filme ale danezului Lars von Trier, primul din trilogia Golden Heart. Construit in mare parte in stilul auster al Dogmei 95, care cere decoruri reale, sunet autentic, nu adaugat, nici coloane sonore, camera tinuta in mana, urmand actiunea, nu ingradind-o in interiorul platoului, samd., a fost premiat in mai multe ocazii, nominalizat la Oscar si considerat de multi o capodopera.

"Am un ciob in ochi... Ca in Craiasa Zapezii (Andersen), cand baietelul are un ciob in ochi si vede lumea urata".

O capodopera greu de consumat, care zgarie ochiul ca un pumn de pamant din curtea bisericii, ca un ciob-ochean spre o lume galbena ca fierea, din care esti invitat sec sa pricepi ce te duce capul:

Piesa si Radu-Alexandru Nica

Lipsita pana acum de experienta vizuala a spectacolelor lui Radu-Alexandru Nica, banuiam o punere in scena arida ca Dogma lui Trier, in care toata drama trebuie sa se intample in mintea spectatorului, pentru ca preceptul numarul 1 spune "decorurile si platourile nu trebuie aduse 'on location' ". Ei bine, a fost un spectacol de o fluiditate exceptionala, debordand de sentimente pana la epuizarea nervoasa a spectatorului si cu o scenografie cum am mai vazut rar in anii recenti, loviti de minimalismul scenic.

"...nu ne mai intereseaza in teatru individualitati care aspira la ceva, care sa aiba idealuri, ne intereseaza sa ne identificam neputintele cu personaje strivite de propria viata care, cu un scarbavnic 'pleasure in pain', isi descriu prolixele decaderi" (Radu-Alexandru Nica)


via

In fata dilemei "cum sa reprezinti credibil si pe o singura scena un sat izolat, o platforma petroliera, o biserica, o taverna, un spital, o barca, o nunta, o dragoste, o moarte", regizorul Nica si scenograful Dragos Buhagiar au gasit metoda eficienta si ingenioasa de a imbina decorul modern si multifunctional cu proiectiile foto-video (realizate de Daniel Gontz) intr-un spectacol -sa ii spunem multimedia- in care spectatorul e dus ca-ntr-un montagne rousse de la amuzamentul sincer (ca in fata stolului de fluturasi care zboara pe ecrane si reactioneaza la stimuli), la reculul instinctiv (in fata vantului elicopterului simbolic) si mai ales a stupefactiei aseptice si mute a finalului nebunesc... de divin.

Punerea in scena, la fel de originala, patrunzatoare si memorabila ca si filmul, este sustinuta excelent si de cei doi actori principali, Ofelia Popii in rolul lui Bess, care tine toata greutatea dramatica spectacolului cu o vioiciune radioasa si molipsitoare, si Marius Turdeanu - Jan, sprijiniti de restul distributiei: Diana Fufezan, Ciprian Scurtea, Dana Taloş, Liviu Vlad, Gelu Potzolli, Adrian Matioc, Dan Glasu şi Cristian Stanca.

Spectacolul se poate vedea stagiunea aceasta la Teatrul National Radu Stanca din Sibiu (speram ca la festivalurile de teatru de anul viitor sa se vina putin si prin Bucuresti), biletul costa 10 lei (intreg) si 5 lei (redus), iar programul il puteti vedea pe site-ul sibfest.ro.




Breaking the Waves (Viata binecuvantata a lui Bess)
Autor: Lars von Trier
Adaptare dramatica de Sanda Anastasof
Regizor: Radu Alexandru Nica

Actori: Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Diana Fufezan, Ciprian Scurtea, Dana Talos, Liviu Vlad, Gelu Potzolii, Adrian Matioc, Dan Glasu, Cristian Stanca
Scenografie: Dragos Buhagiar
Video: Daniel Gontz
Muzica si sound-design: Vlaicu Golcea
Light design: Dragos Buhagiar si Radu-Alexandru Nica