Tara, tara, vrem ostasi pentru Frunza si rate pentru vanatori!
De 1 iunie a fost razboi in Parcul Carol. S-au cucerit tari, s-a vanat, s-au rupt lanturile, s-au impins si s-au lansat baloane de observatie din sapun. Copiii ascunsi in studenti sau persoane responsabile cu job-uri s-au revoltat, au iesit si au preluat controlul, jucandu-se cateva ore pe rupte. Am lasat semne incriptate pe astfalt, desenate cu creta, indicii si directii, colorate si camuflate.
Armatele au venit in numar mare iar din arsenal enumeram: palete de badminton, mingi, frisbee, corzi, bubulatoare pentru baloane de sapun, pistoale de apa, creta colorata. Uniformele erau tricourile rosii cu "animal urban in libertate", de departe paream a. membrii unei secte b. sustinatori PSD c. fani Vodafone. :)
Ce s-a intamplat? Varianta soft era badmintonul, unde nu au fost victime. Si creta sau baloanele de sapun erau inofensive, dar frumos colorate, unde inventivitatea facea totul.
Coarda era pe linia de mijloc in graficul riscului. Din cand in cand, se mai prindea cineva ca e prea scurta pentru inaltimea sa sau ca rotirile din copilarie nu mai fac casa buna cu conditia fizica de acum. :)
Ne-am jucat Tarile, unde cuceririle geostrategice se faceau calculat, astfel incat sa iti incapa piciorul pe noile teritorii, in cazul in care-ti luau "teroristii" tara. Sa traga, sa traga/Mata de coada/Si soarecele de urechi/Tara cu numele deeeeeee.......
Foto: Andrei Maxim
Am jucat si Tara, Tara, vrem ostasi, ostasi bravi, care sa nu se opreasca in bratele primitoare ale adversarului.
La Ratele si Vanatorii ne-am ferit strategic, ne-am ciocnit unii de altii si ne-am suparat cand ne atingea mingea. Cu Sotronul a fost cum a fost, dar Frunza a fost de senzatie. Imbranceli, tras de maini, de picioare, luptatori impinsi afara, teasing-uri si atacuri. Nu si-a rupt nimeni nimic, dar vanataile corespunzatoare le avem toti. :) Deja ne gandim la un campionat de Frunza, profesionistii ii avem.
Anton si Tasha au fost fericiti de cata atentie se acorda boticurilor lor, mai ales cand prindeau cate un fluturas sau o minge. In cazul lui Anton, nu ne explicam nici acum fascinatia pentru baloanele de sapun. Pe care le manca. :)
Ne-am jucat si volei, am alergat si am topait si, pana la urma, ne-am simtit bine de tot. Fie ca stateam pe margine, pe iarba, fie ca fugeam, fotografiam, sau faceam pase cu capul cu mingea de fotbal, fie ca zburdam de colo-colo, ne spuneam fericiti: Hai ca inca mai suntem copii, trebuie doar sa fim liberi si jucausi.
(Mult) Mai multe fotografii:
100eyes
Alin Zainescu
Andrei Maxim
Flopp
Oana Mangiurea
Cine mai are poze?
Armatele au venit in numar mare iar din arsenal enumeram: palete de badminton, mingi, frisbee, corzi, bubulatoare pentru baloane de sapun, pistoale de apa, creta colorata. Uniformele erau tricourile rosii cu "animal urban in libertate", de departe paream a. membrii unei secte b. sustinatori PSD c. fani Vodafone. :)
Ce s-a intamplat? Varianta soft era badmintonul, unde nu au fost victime. Si creta sau baloanele de sapun erau inofensive, dar frumos colorate, unde inventivitatea facea totul.
Coarda era pe linia de mijloc in graficul riscului. Din cand in cand, se mai prindea cineva ca e prea scurta pentru inaltimea sa sau ca rotirile din copilarie nu mai fac casa buna cu conditia fizica de acum. :)
Ne-am jucat Tarile, unde cuceririle geostrategice se faceau calculat, astfel incat sa iti incapa piciorul pe noile teritorii, in cazul in care-ti luau "teroristii" tara. Sa traga, sa traga/Mata de coada/Si soarecele de urechi/Tara cu numele deeeeeee.......
Foto: Andrei Maxim
Am jucat si Tara, Tara, vrem ostasi, ostasi bravi, care sa nu se opreasca in bratele primitoare ale adversarului.
La Ratele si Vanatorii ne-am ferit strategic, ne-am ciocnit unii de altii si ne-am suparat cand ne atingea mingea. Cu Sotronul a fost cum a fost, dar Frunza a fost de senzatie. Imbranceli, tras de maini, de picioare, luptatori impinsi afara, teasing-uri si atacuri. Nu si-a rupt nimeni nimic, dar vanataile corespunzatoare le avem toti. :) Deja ne gandim la un campionat de Frunza, profesionistii ii avem.
Anton si Tasha au fost fericiti de cata atentie se acorda boticurilor lor, mai ales cand prindeau cate un fluturas sau o minge. In cazul lui Anton, nu ne explicam nici acum fascinatia pentru baloanele de sapun. Pe care le manca. :)
Ne-am jucat si volei, am alergat si am topait si, pana la urma, ne-am simtit bine de tot. Fie ca stateam pe margine, pe iarba, fie ca fugeam, fotografiam, sau faceam pase cu capul cu mingea de fotbal, fie ca zburdam de colo-colo, ne spuneam fericiti: Hai ca inca mai suntem copii, trebuie doar sa fim liberi si jucausi.
(Mult) Mai multe fotografii:
100eyes
Alin Zainescu
Andrei Maxim
Flopp
Oana Mangiurea
Cine mai are poze?
niste distrusi
Ce distrusi pareti in pozele astea!
*
god dammit, vroiam si eu sa vin!
re shanada
Comentariul tau este absolut gratuit! Daca tu nu-ti mai amintesti cum e sa fi copil nu inseamna ca altii sunt distrusi daca o fac. Mie imi plac foarte mult pozele si chiar imi pare rau ca nu am reusit sa ajung acolo.