Studii de gen: Post-rock

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Post-rock: iata o notiune cel putin interesanta. Particula 'post-', adaugata la diverse cuvinte, da de obicei de inteles ca ceva s-a incheiat, si trimite la ceea ce urmeaza dupa. Postmodernism, postindustrialism, postcomunism... toate vin (cronologic) dupa un fenomen care le precede, si se definesc, mai mult sau mai putin, in relatie cu acesta.

De aici un prim paradox al acestui gen: bineinteles, muzica rock nu s-a 'terminat', ba chiar pare sa o duca mai bine ca oricand (macar din punctul de vedere al cantitatii, daca nu si al calitatii), daca e sa ne luam dupa nenumaratele stiluri si subgenuri pe care o cautare scurta pe Wikipedia ni le aduce in fata, sau dupa zecile de mii de trupe ce se promoveaza de zor pe MySpace. Ca atatea altele, insa, genul a fost botezat de un critic, Simon Reynolds (intr-un articol pentru The Wire), asa ca vom trece, indulgenti, cu vederea denumirea pompoasa punand-o in seama foamei de recunoastere intelectuala a criticilor muzicali, si vom examina muzica in sine, si trupele care o fac.

Despre ce este, de fapt, vorba? Pentru a-l cita chiar pe autorul expresiei, "Post-rock inseamna utilizarea instrumentatiei rock in scopuri ce nu tin de muzica rock, incluzand folosirea chitarilor pentru facilitarea timbrelor si texturilor, in locul riffurilor".

Articol mutat pe muzica.metropotam.ro. Citeste in continuare



7 comentarii

Studii de gen: Post-rock
NightFly
#1 -

Nimic nou sub soare

Nu exista post rock, din moment ce stilul minimalist-repetitiv este un derivat din marelui GEN rock, iar compozitorul care a inventat acest stil in muzica clasica este Erik Satie- Gymnopedii.

Cat despre trupa mentionata de tine in articol, nu au absolut nimic original, pasajele lungi instrumentale ale lor aduc (destul de prost si vag, probabil din lipsa tehnicii) aminte de The Doors.

Pentru mine post-rock este poate fi asimilat psihedelicului, sau considerat o renastere a acestuia pentru ca au particularitati asemanatoare: pasaje lungi instrumentale, muzica "aerata" cu putine armonii si predominant minore si ritmica temperata.

De asemenea, nimic original nici in articolul tau. Doar ai tradus cam ce se spune pe wikipedia despre asta. A se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Post_rock.

Idei proprii, ceva?
Stefan Oprea
- Solist NightFly -

Studii de gen: Post-rock
NightFly
#2 -

link Wikipedia

Linkul cu Wikipedia nu merge ca am pus inca un punct dupa el.

Linkul corect este: http://en.wikipedia.org/wiki/Post_rock
E okay sa folosesti anumite surse si sa le citezi dar nu copia intocmai:)

Studii de gen: Post-rock
Mihai Preotu
#3 -

Comentariu nou

Te-as ruga sa indici exact pasajele copiate de pe wikipedia. E o acuzatie destul de serioasa, asa ca ar trebui sa fie si argumentata.

Studii de gen: Post-rock
NightFly
#4 -

Justificare

Salut Mihai!

Ma bucur ca m-ai contactat, o sa iti arat, tot ce am scris nu a fost din malitiozitate sau din rea vointa, ci pentru ca au patit asa inclusiv jurnalisti care scriu la Evenimentul Zilei (unde am lucrat si eu) si vroiam sa te previn asupra unui asemenea pericol.

Post-rock is a music genre characterized by the use of musical instruments commonly associated with rock music, but utilizing rhythms, harmonies, melodies, timbre, and chord progressions that are not found in rock tradition.

Post-rock inseamna utilizarea instrumentatiei rock in scopuri ce nu tin de muzica rock, incluzand folosirea chitarilor pentru facilitarea timbrelor si texturilor, in locul riffurilor".


As with many musical genres, the term is arguably inadequate as a concise descriptor: for example, Don Caballero and Mogwai were among the more prominent bands of the 1990s described as post rock, but the two bands' music has very little in common besides the fact that they are both largely instrumental. As such, the term has been the subject of backlash from listeners and artists alike.[4]
Although firmly rooted in the indie scene of the 1980s and '90s, post-rock's style bears little resemblance musically to that of indie rock.[3][2]

Practitioners of the genre's style typically produce instrumental music.[1][2][3]

Although firmly rooted in the indie scene of the 1980s and '90s, post-rock's style bears little resemblance musically to that of indie rock.[3][2]

Altii, precum Mogwai sau Tortoise, sunt mai degraba influentati de muzica electronica, de jazz sau de ramurile mai avangardiste ale muzicii clasice contemporane, jucandu-se neincetat cu timbre, ritmuri si texturi. Ceea ce au in comun este ca muzica lor e mai ales instrumentala, iar acolo unde apare, vocea umana serveste ca un instrument si o culoare suplimentara in orchestratie, si ca suport pentru versuri. Neavand, propriu-zis, multe in comun cu genul indie, a fost totusi asimilat acestui curent, si intre fanii indie dornici de ceva diferit si interesant isi gaseste majoritatea ascultatorilor.


Post-rock compositions often make use of repetition of musical motifs and subtle changes with an extremely wide range of dynamics.

Typically, post-rock pieces are lengthy and instrumental, containing repetitive build-ups of timbre, dynamics and texture.[1]

Vocals are often omitted from post-rock; however, this does not necessarily mean they are absent entirely. When vocals are included, the use is typically non-traditional: some post-rock bands employ vocals as purely instrumental efforts and incidental to the sound, rather than a more traditional use where "clean", easily-interpretable vocals are important for poetic and lyrical meaning.[3] When present, post-rock vocals are often soft or droning and are typically infrequent or present in irregular intervals. Sigur Rós, a band known for their distinctive vocals, fabricated a language they call 'Hopelandic', which has been described by the band as "a form of gibberish vocals that fits to the music and acts as another instrument".[26]

Ceea ce au in comun este ca muzica lor e mai ales instrumentala, iar acolo unde apare, vocea umana serveste ca un instrument si o culoare suplimentara in orchestratie, si ca suport pentru versuri.

Una dintre marile trupe ale genului, islandezii Sigur Ros, au mers chiar pana la a inventa o limba (fara inteles) pentru partile vocale, tocmai pentru nu altera impactul muzicii prin versuri inteligibile.

Spune-mi acum, cat de mult seamana rticolul tau cu ce e in Wikipedia?

Sper ca nu nu vei fi suparat pe mine sau hold grudges,

Rock on!

Stefan



Studii de gen: Post-rock
Mihai Preotu
#5 -

Comentariu nou

haha ok, daca vrei sa umplem subsolul articolului cu discutia asta, n-am nimic impotriva, desi cred ca o s-o enervez pe cristina :D

primul citat pe care l-ai dat era direct din criticul care a botezat genul. am dat link la articolul original, am pus intre ghilimele.. mai mult de atat nu stiu ce puteam face.

la al doilea citat, ceea ce era in comun cu articolul de pe wiki erau doua idei (ca este muzica instrumentala si ca este un gen asimilat scenei indie), care de altfel sunt niste chestii ultracunoscute si banale pentru orice ascultator de astfel de muzica, insa trebuiau mentionate, deoarece articolul se vrea introductiv si adresat neofitilor. nu e catusi de putin vorba de tradus, asa cum ai zis in primul tau comentariu.

la al treilea citat pe care l-ai dat exemplu, acelasi lucru. chestia cu limba inventata a celor de la sigur ros e arhicunoscuta si apare in sute de surse, nu numai in articolul de pe wikipedia. fiind un lucru destul de interesant, am ales sa-l mentionez. din nou, nu e vorba despre tradus, ci despre faptul ca doua articole care trateaza aceeasi tema si isi propun acelasi lucru (sa faca o prezentare succinta a unui gen muzical) au cateva idei comune, lucru perfect normal. ar fi fost ciudat tocmai dac as fi scris cu totul altceva (de pilda, ca post-rock este un gen bazat pe voce si refrene), pentru ca ar fi insemnat ca n-as mai fi vorbit despre acelasi lucru.

pentru orice cititor de buna credinta, eu zic ca e destul de evidenta contributia mea in acest articol. trebuie facuta diferenta intre informatie/realitate (care e aceeasi pentru toata lumea) si tratarea subiectului (care apartine fiecarui jurnalist in parte).

inca ceva, eu n-am zis ca Philip Glass sau Steve Reich ar fi inventat minimalismul, cum ai lasat tu sa se inteleaga, i-am dat doar ca exemple, deoarece sunt cei mai cunoscuti minimalisti. e o nuanta destul de importanta, zic.

nici gand sa ma supar, dar am vrut sa lamuresc chestiunea, deoarece copiatul de pe net mi se pare una dintre marile hibe ale presei din ro, in special a celei online, si nu-mi place sa fiu acuzat de asa ceva.

numai bine,

Mihai


Studii de gen: Post-rock
Julien
#6 -

Comentariu nou

salut genul acesta de subiecte de interes pt. the happy few people (3, hai 4) si in acelasi timp pe pionierii sionisti ai genului la noi :)

Studii de gen: Post-rock
bogdan
#7 -

Comentariu nou

salut! bun articol educativ. de fapt, mai exista ceva trupe post-rock care incearca sa scoata capul, sper ca in curand lucrurile sa fie mai vizibile. israel lights nu-s chiar post rock, not yet :)

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera