Statia de la hala

Gata! Nu mai sunt la moda nici piesele jucate in teatre alternative, mici sau improvizate, nici cele jucate pe strada sau in gurile de metrou, nici cluburile unde iti bei linistit coktail-ul in timp ce un actor se aseaza la tine in brate si te invita la dans sau iti cere macar sa il bagi in seama. Nu, vorba lui Ionesco.

metropotam a vazut ieri o frumoasa, dar foarte frumoasa piesa de teatru, stand pe... o scandura pusa pe navete de bere, bine, bine fiindca nu a prins perne. Evenimentul se petrecea in Test Point, stiti, fabrica aceea de ciorapi unde se tin acum party-uri, concerte si piese de teatru. In paranteza fie spus, lui Metropotam i-a placut mult acolo, dar s-a incruntat un pic cand a vazut ca nu sunt tigari si singura bere e Ursus. Da, deci chiar e o fosta fabrica, cu tot aspectul industrial implicat, amenajata minimalist (deci putin), cu trei incaperi largi si un bar de unde sa iti iei respectivul Ursus.



Metropotam a fost un pic surprins sa vada cati oameni au venit la piesa, pentru ca nu se astepta ca Test-ul sa fie atat de cunoscut si sa adune un public la fel de mare ca cel al teatrelor consacrate. S-a intamplat asta probabil si datorita aerului underground si alternativ al locatiei, dar si datorita faptului ca dramaturgul, Peca Stefan, este cunoscut si apreciat in diverse medii. Publicul - tanar, urban, venituri peste medie, preocupat de arta contemporana, deschis la minte, inovativ.... cam asa ar suna caracterizarea unui publicitar responsabil pentru targetul de acolo.



Piesa de teatru, jucata in doi, a fost de fapt o poetica poveste de dragoste suprarealista si postmodernista intre Baiatul de pe luna si Fata din soare, care se intalnesc intr-o statie de autobuz noaptea, pe la 1. El reuseste pana la urma sa o cucereasca, tandru, lunatic si visator, si apoi, dupa o scurta idila cu toate planurile si idealurile indragostitilor, o expediaza rapid cand ii vine autobuzul. O piesa despre dragoste, "eternitatea" ei aparenta si sfarsitul ei brusc, totul intr-o combinatie de banal, cotidian si de fantastic, sau mai exact poetic.



Realizarea, in perfect acord cu locul in care s-a desfasurat, a mizat pe muzica electronica, imagini stilizate, design si proiectie video, chiar si dialogurile aparand proiectate in spatele actorilor care mimau si realizau prin miscare ceea ce spuneau cuvintele scrise, uneori chiar mai mult.

Lui Metropotam ii plac astfel de evenimente si ar mai avea chef sa zgaltaie o naveta de bere in timp ce se uita la ele.

O dezbatere mai mare despre Test Point, ca locatie si ca organizare, gasiti aici.