Spaga versus birocratie si control

Stim, exista coruptie mare si coruptie mica. Contracte date pe spagi frumoase de zeci de mii de euro si plicul dus la doctor sau ciocolata/pachet de tigari puse in fata functionarei. Nu sunt egale ca suma dar sunt aproape egale ca gest. Bineinteles, se poate spune ca fiecare caz de coruptie e nuantat, ca uneori dai spaga sa fii operat mai cu atentie, alteori pasezi plicul sau servieta ca sa ti se atribuie un contract, alteori sa iei un examen. De cele mai multe ori se merge pe sest (acuzatii nefondate, nedovedite etc)

Uneori coruptia asta imbraca o forma mai umana, mai ales cand vine vorba de spitale. Atunci vina e mai putin a celui care da decat a celui care primeste. Apropo de spitale, e impamantenita conceptia ca la doctor nu te duci cu mana goala. A incercat cineva? Nu prea, mai ales cand e vorba de ceva mai grav. Putina lume risca. Medicul, chiar daca initial nu vroia spaga, pana la urma accepta: "haideti, o mica atentie, nu se poate, aveti grija..." Exista, evident, si exceptii dar de dragul argumentului nu le vom lua in considerare pentru ca, nu-i asa?, ele intaresc regula.

Alteori, la fel de vinovati sunt si cei care dau si cei care primesc. De ce se da spaga? Motivele s-ar putea imparti cred in "oarecum de inteles" si "inadmisibil". Din prima categorie ar putea face parte exemplul cu spitalul. Din a doua categorie face parte spaga pe care o dai sa scapi de ceva, sa nu fi acuzat in vreun proces, sa nu-ti vina Garda Financiara pe cap sau sa iei un examen important.

Paradoxal e ca uneori se da spaga pentru lucruri ce ar putea fi considerate legitime. Din nou exemplul cu spitalul. Dai spaga, desi serviciul e platit si ti se cuvine. La secretariat sa uite secretara cat e de ocupata si sa-ti dea o adeverinta. In general atunci cand te lovesti de birocratie si de "intelegerea" maxima a functionarilor publici. Si desi intr-o societate normala lucrurile astea sunt anormale in contextul actual de la noi astfel de gesturi au intrat din ce in ce mai mult in normalitate.

De multe ori, spaga vine din exasperare. Sau cand tu crezi ca vina ta e mai mica decat pedeapsa, cum ar fi in cazul politiei. (nu ne plac astfel de cazuri dar exista si corupatori nu doar corupti din pacate) Mai este cazul neputintei. Cauti loc de parcare, nu gasesti nimic liber, vorbesti cu baietii ce tin lazi de bere sau tomberoane pe spatii publice, dai 30 sau 50 de mii si ai loc de parcare in centrul orasului.

Sau...stai cu orele la cozi sa iti platesti obligatiile financiare catre stat, functionarii tipa la tine, te invarti de la un birou la altul, astepti pana ti se lungesc urechile dupa un amarat de act, te grabesti, pierzi timp si energie, ajungi la capatul nervilor.

Mihai, 27 de ani, imi povestea: "N-am dat niciodata spaga, nici macar la medic. Din principiu. Dar la un moment dat aveam nevoie de un act pentru casa. M-am plimbat din birou in birou, am stat la mai multe cozi, mereu lipsea ceva. Innebunisem. M-am dus si i-am luat tipei de acolo o sticla de ceva si o cutie de bomboane. Brusc s-a imblanzit, nu mai tipa la mine si actele mele au devenit in regula."

De acord, uneori sistemul birocratic ne poate impinge la gesturi extreme. Alteori nu - insa atunci spaga tine de obisnuinta. Dam spaga pentru ca "asa trebuie", "altfel nu se poate". Ceea ce... nu e bine. Insa un sistem idiot centrat in jurul unui aparat administrativ prost gandit si nu in jurul cetateanului (ce ar trebui sa fie ratiunea de a exista a functionarilor publici) te poate duce la exasperare -- timp irosit, nervi, stres si  proceduri greoaie si functionari plictisiti si acri in cel mai bun caz te fac sa te gandesti ca o suma de bani poate justifica deranjul. Pe asta probabil ca se bazeaza si cei ce cer si iau.

Cati dintre noi am fost la politie in momentul in care ni s-a cerut spaga? Asa cum a facut un patron care avea de ales, teoretic, intre o amenda marisoara si o spaga mai micuta, de doar 1000 de euro. El nu era sigur ca amenda ar fi fost justificata, asa ca s-a dus la politie si a participat la un flagrant cu bani marcati, camere ascunse, tot tacamul. Altcineva s-ar fi putut gandi ca si daca nu e in totalitate justificata, tot ar putea fi in pericol pentru mica neregula. Si fie ar fi dat spaga ceruta, fie ar fi apelat la "un prieten al unui prieten" cu pile la primaria respectiva.

Ceea ce a facut patronul respectiv e singular si de laudat, chiar daca ar putea fi un tertip sa nu plateasca nici spaga, dar sa fie scutit si de amenda. Ce te costa sa mergi la politie sa spui ca un profesor cere spaga studentilor sau ca medicul nu te opereaza fara plicul plin? Vor exista intotdeauna alti profesori si alti medici. Cand vine vorba de mita la nivel inalt, genul acesta de intrebari filosofice si moralizatoare dispar. Cand in joc sunt sume mari de bani, reputatii, interese, simplul fapt de a spune: "nu e corect" ramane fara ecou si provoaca rasul.

Problema vine din faptul ca acceptam asta. Aflam despre un politican ca e corupt, ne amuzam un pic (asta in cazul fericit in care auzim si credem) si trecem mai departe. Daca vorbeste frumos, il votam si data viitoare "corupt, corupt, dar face treaba pentru tara". E vorba de inertie, apatie si acceptare, combinate cu o corectitudine maleabila.

Totusi, lucrurile par sa mearga mai bine. Interventiile politiei, de obicei televizate in direct la ora 7 seara, par ca s-au inmultit si exercitiul asta de PR ar putea avea efect de sperietoare pentru micii corupti. Asta pentru ca cei mari au si mijloacele sa se apere, din pacate.

Voi ce preferati - sa dati spaga ca sa rezolvati o treaba sau sa pierdeti o zi ca sa faceti lucrurile intr-un mod normal si cinstit, ca orice cetatean ce se respecta?