Sinead O'Connor @ Arenele Romane

Ceea ce dup-amiaza se prefigura a fi un dezastru meteorologic s-a transformat pe seara intr-o experienta cu un fundal extrem de potrivit. Concertul lui Sinead O'Connor de la Arenele Romane a supravietuit climei temperat-continentale care de la an la an e din ce in ce mai temperamentala.

Pe la 20, deja se se adunase 90% din public, mai precis vreo 300 de oameni dintre care majoritatea ocupasera locurile de pe scaunele de plastic din fata scenei. Locurile pentru VIP si tribunele erau in mare parte goale. Si totusi la 20:40, cu un superb cer de foc in spate, Sinead O'Connor a urcat pe scena si a inceput un eveniment muzical relaxant, melancolic, aproape mistic, avand in vedere ca elementele au tinut cu noi. Un concert potrivit pentru o seara racoroasa de vara.



Sinead a urcat pe scena imbracata cu blugi si un tricou simplu, in picioarele goale. Pe intreaga scena s-au aflat mereu doar doi-trei oameni. Sinead, un chitarist si un baiat la clape care ocazional canta si la flaut. Era o formula simpla, fara artificii si fandoseli, la fel ca muzica lui Sinead de altfel. Dupa aproape 20 de ani de la lansarea fetei pe scena mondiala, vocea ei este la fel de puternica, mai expresiva din cauza experientei de viata.

Microfonul ei a dat rateuri de cateva ori dar in rest s-a auzit bine tot concertul.





Sper ca nimeni nu a venit la concert cautand-o pe Sinead cea care a rupt poza Papei in direct la televizor. Nu avea rost. Sinead din seara asta a fost o cantareata care prin muzica ei iti vorbeste despre dragoste. Dragostea de oameni, de Dumnezeu, de patrie si de mama. Iar vocea ei poate sa urce cand vrea sa te trezeasca din reverie apatica, sau poate sa coboare atunci cand iti povesteste despre o inima franta.

Pana la hitul ei Nothing Compares 2 u care s-a lasat asteptat, Sinead a cantat despre regrete in dragoste (I am stretched on your grave, You made me the thief of your heart), despre dumnezeu (The Lamb's book of life, Something Beautiful) si despre politica (Black boys on mopeds). Dupa fiecare melodie, publicul a aplaudat-o timid. Fanii lui Sinead au fost impinsi inapoi din fata scenei de catre baietii cu securitatea si prin urmare poate au fost putin mai reticenti, dar se manifestau pozitiv de fiecare data cand recunoasteau o melodie si au recunoscut destule.

Dintre toate bineinteles Nothing compares 2 you a starnit cele mai puternice reactii. Hitul a fost interpretat intr-o varianta acustica, din care au fost eliminate orice elemente specifice anilor '80, si prin urmare cred ca este cea mai sincera versiune a melodiei pe care am ascultat-o vreodata. Urmatoarea melodie, Downpressor man, a fost ceva mai ritmata... lucru de care aveam nevoie. Playlistul oficial s-a incheiat cu The Last Day of our Acquaintance, un cantec trist despre despartiri.

Dar Sinead s-a intors pentru bis, format din This is to mother you si Psalm 33.

Nu vreau sa insinuez ca Sinead ar avea prieteni acolo sus, poate are, poate nu. Dar cert este ca furtuna ne-a evitat si nu numai asta dar gratie peisajului celestial superb, concertul lui Sinead a avut un mai mare impact vizual decat daca ar fi avut loc intr-o zi insorita si neinteresanta. Asta daca muzica nu-ti ajungea sa te simti prins intr-un vis lenes, dar memorabil.

Galerie foto

Playlist
The Emperor's New Clothes
I am stretched on your grave
You made me the thief of your heart
The Lamb's book of life
Never get old
Something beautiful
Three Babies
Dark I am Yet Lovely
Black boys on mopeds
What doesn't belong to me
Whomsoever dwells
Nothing compares 2 u
Downpressor man
Thank you for hearing me
Last day of our acquaintance
This is to mother you
Psalm 33