Simbolurile religioase si cenzura

Casa Poporului fata in fata cu scena. Alesii Poporului fata in fata cu 5000 de oameni care striga "Libertate, libertate". Mult entuziasm si o dorinta mare de a schimba lucrurile.



Care lucruri? Acelea ca e posibil sa fim pedepsiti daca spunem ce credem, daca glumim cu cele sfinte, daca iesim din dogme si canoane sau daca ne pune sfantul sa zicem ceva de rau de simbolurile religioase. Aseara, in Piata Constitutiei, s-au pus fata in fata legea cu libertatea. Si, desi nu seamana cu teoriile frumoase, una o poate exclude bine mersi pe alta. Adica legea exclude libertatea.


Desi poate nu se vede prea clar in fotografie, in desenul realizat de Dan Perjovschi crucea strapunge un om in fata bisericii.

"Lumea nu mai iese acum in strada decat poate pentru o marire de salariu" spunea aseara solistul Sarmalelor Reci. Totusi, se pare ca se iese si pentru altceva. Concertul organizat de Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta a reusit sa stranga oamenii si sa le transmita un mesaj clar. Chiar daca la inceput unii pareau ca au venit acolo sa asculte Luna Amara, de exemplu, explicatiile date de Remus Cernea (cu care am vorbit si noi inainte de eveniment) pe scena si indemnurile lansate de trupele care au cantat au facut clar faptul ca libertatea de exprimare trebuie aparata si o lege ca aceea a cultelor este nociva si limitatoare.



Evenimentul a debutat cu un happening, din pacate putin vizibil din spate, in care acoperirea gurii cu scotch era o expresie a faptului ca "ni se inchide gura" si trebuie sa ne decidem daca ne place sau nu. Protestul a fost sustinut si de artistii Dan Perjovschi, care a pus la dispozitie doua desene, si de Dumitru Gorzo care a realizat o Statuie a Libertatii cu fata musulmana, cu Coranul in mana si cu cateva cruci de aur la gat. Foarte tari si de impact, ajungand sa te intrebi "Ce libertate mai e si asta?".



Un moment interesant a fost aparitia lui Emil Moise pe scena, un profesor de filosofie care a militat si militeaza pentru drepturile omului si impotriva oricarui fel de discriminare. Desi publicul l-a privit la inceput cu scepticism (publicul fiind format in proportie foarte mare de tineri pana in 18-20 de ani), Emil Moise a reusit sa-i castige si sa-si adapteze discursul, facand analogie cu religia obligatorie in scoli, cu profesorii care iau spaga si care nu te lasa sa spui nimic sau cu regulile stupide impuse uneori de diriginti. Ascultand ceva pe limba lui, publicul a inteles despre ce e vorba.



Desenele lui Perjovschi au ajuns pe tricouri, asa ca oricine dona o suma mai mare de bani pentru a sprijini actiunea, primea unul gratis. In plus, tinerii stateau la coada sa semneze scrisoarea de protest, ceea ce inseamna ca protestul s-a facut auzit.



Astazi, in autobuz, am auzit urmatoarea discutie intre doi pusti care stateau pe scaune.

"Bai, a fost tare aseara"
"Da, Luna Amara au fost bine de tot. Si erau suparati rau."
"Ma, da l-ai vazut pe profu ala? Haha. Ne-a luat cu astea de pe la scoala, da ce sa faci ma daca profii sunt idioti si ne fut la cap. Ce crezi ca procep din drepturile noastre? Bine ca n-am de-a face cu ei, ca plec mereu cu concursurile"
"Ma, da aveau dreptate, pe bune. Marfa. Cum dracu sa bage legea aia, ma, sunt tampiti? Adica nimeni sa n-aiba voie sa zica ceva?"

Apoi discutia a continuat, osciland intre drepturile omului, problemele de la scoala, meciurile de forbal la care nu i-a lasat mama si olimpiadele internationale la care participau. :) Ceea ce e un semn bun. Daca genul de liceeni destepti, pe care ii enerveaza sistemul de la scoala si profii obtuzi, dar care iau medalii la concursurile internationale si stiu bine ce vor, sunt receptivi la astfel de proteste e posibil ca sa se mai schimbe ceva. Oricum, legea e intr-adevar stupida dar, dincolo de asta, e periculoasa. Vorba lui Remus Cernea, daca se aplica, o sa ascultam Luna Amara cand mergem sa-i vizitam la inchisoare.