Sculptura in trup: de la paria in lumea buna

Era o vreme cand coroana regala impunea si lansa moda. Pe atunci, tatuajul era un lux sau, dimpotriva, un semn al oprobriului public. Azi e pe dos. Majoritatea impune tendintele. Simbolurile tatuajelor, mai batrane ca timpul, au fost dizolvate de vremuri. Ele au pornit din tarile Oceaniei, Asiei, Africii si apoi s-au raspandit in Europa. Treptat, tatuajul intra in alt rol, acela de a caracteriza o clasa sociala, semn de noblete sau indiciu de servitute.

In medicina judiciara tatuajul e semnul cel mai bun de identitate prin caracterul permanentei, al duratei si dificultatii de a le face sa dispara. Etnologia tatuajelor de la noi si de aiurea, ne arata ca decorarea pielii atat de cultivata in toate timpurile, sub forme variate, tine de unul din instinctele primordiale ale umanitatii : dragostea de a placea.

Etimologia cuvantului o gasim la polinezieni: tatau sau tatahou egal desen. Alte lucrari, o atribuie zeului polinezian Tiki. La unele popoarele polineziene tatuajul ocupa jumatate de corp iar ornamentele reprezentau motive fantastice. La inceput tatuajul a fost numai ornamental si pentru ca iata, omului primitiv nu-i lipsea gustul pentru frumos si instinctul artistic fie si in forma sa rudimentara. In Malayesia, insulele Filipine, tatuajul tine locul vestimentatiei, asa ca look-ul era armonizat din cap pana-n picioare.

Sursa foto

La origini, tatuajele erau reprezentate prin mici zgarieturi drepte sau curbe de obicei paralele, ce ocupau tampla, obrajii, barbia. Mai toate formele primitie de desen le gasim printre tatuaje ca de pilda linii punctate sau serii de puncte, zigzaguri, stele. Eschimosii de pilda sau bastinasii din Groenlanda isi tatuau pometii, fruntea cu desene in forma de cruce. La eschimosi, tatuajul apartine exclusiv femeilor si era reprezentat de ornamente paralele care se intind de la frunte pana la varful nasului. In Noua Zeelanda, accentul pica pe decorul buzelor - sub forma unor benzi verticale si paralele simuland dintii, de unde si denumirea de ko-niho (dinti falsi).

In China secolului XII, tatuajul era insotit de ceremonia mariajului in clasele nobile, numita Sieau-Mien. Obrazul miresei era desenat cu ace si pene de catre prietenele fetei la alegere, cu flori, fluturi, insecte. Aceste desene erau apoi gravate sau tatuate de un artist, de regula o femeie foarte batrana.

Tatuajele marcau, in evul mediu, statutul social sau erau un semn al sefilor castelor religioase. Legau un cuplu de indragostiti in fata zeilor ori insemnau sclavii si criminalii. Iata cum, mai bine de trei sferturi din lucrarile care s-au scris despre tatuaje au fost facute din punct de vedere al criminalitatii. In trecut, apanaj al criminalilor, tatuajul s-a raspandit treptat spre clasele de jos, la meseriasi, criminali, prostituate si de aici au luat calea spre lumea buna.

Sursa foto

Existau si tatuajele traditionale ce indicau apartenenta la o anumita religie. In Asia, arta picturii trupului era privilegiul exclusiv al calugarilor budisti. In occident, aceste deprinderi exotice aveau in spate o traditie solida: periodic se organizau expozitii si concursuri de tatuaje in care exponatele erau chiar posesorii de tatuaje. Dupa Kropotkin, in Rusia tatuajul era dezavuat pe motiv ca era contrar principiilor lor religioase, adica  superstitiilor rusilor care echivaleaza obiceiul de a-si face semne pe corp cu pactul cu spiritele rele.

Decorul trupului mai are si sens terapeutic, la populatia din centrul Africii: arsuri contra nevralgiilor sau cicatrice facute cu bambus si cuart contra durerilor de cap. La maurii din Algeria crucea aplicata la tampla vindeca de dureri de cap sau friguri.

Tatuajul are si conotatii religioase: vechii egiptenii (preotii in special) isi tautau pe piele embleme ale riturilor Isis si Osiris. La evrei, tatuajele erau total opuse literei Bibliei care interzicea orice tip de decor al corpului.

Tatuajul razboinic are o "recuzita" speciala cu rol bine definit, de a trezi spaima inamicilor; astfel hoardele lui Atila aveau fetele acoperite de cicatrici profunde. Un alt rol era acela de suvenir: razboinicul se insemna dupa fiecare batalie si inamic ucis de palosul sau asa incat trupul sau semana cu un jurnal scris pe piele al carierei sale militare. La mauri, sefii au obrazul acoperit de linii albastre de la barbie pana la radacina parului; nici pleopele ori unghiurile ochilor nu au scapat de operatiunea care era facuta cu un fragment de os ascutit, uhi. Tehnica era atat de dureroasa incat nu se putea tatua decat o mica parte a obrazului, restul astepta alte cateva luni. La mauri, tatuajul era un semn de demnitate asa incat un invins tatuat nu putea fi niciodata facut sclav.

Exista si tatuaje specifice diferitelor societati secrete. In Tahiti, membrii societatii secrete arreoy se divizau in sapte clase, fiecare cu tatuajul lor: de la gamba, la degete si umar sau la articulatiile picioarelor. La Arreoy, femeile erau comune tuturor barbatilor iar un barbat nu putea face amor cu o femeie mai mult de trei zile. Daca femeia ramanea insarcinata copilul era oamorat in timpul sarcinii pentru a nu opri practicarea prostitutiei.

Sursa foto

O forma de arta aplicata care a ajuns azi in voga

In plan social, tatuajul e o arta controversata. Cei ce-si recreaza look-ul sunt expusi dusmanilor acestei arte. Cel mai puternic argument invocat este ca nu-l poti sterge cum ai da cu buretele pe tabla. Cicatricea vorbitoare, cum o numeste profesorul Lacassagne , iubeste mai mult vesnicia decat efemerul. Cel mai slab argument, cel religios ar fi ca omul pacatuieste impotriva firii: el nu e liber sa-si modifice infatisarea pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa chipul si asemanarea sa. Sfatuiti-va bine cu zeul interior inainte de a lua decizia de a va modela trupul pentru ca tatuajele imprumuta persoanlitatea celor ce le poarta. Parafrazand, daca nu tatuajul il face pe om, cel putin il reprezinta destul de bine.

Surse si resurse:

Nicolae Minovici: Tatuajurile in Romania