Roman grafic: Persepolis

Persepolis, Marjane Satrapi, editura ART, 2010, 39.9 lei
Persepolis, un minunat roman grafic ce-si ia numele de la fosta capitala a imperiului persan, poate fi un punct de pornire pentru a intelege mai multe despre Iran. Scris de Marjane Satrapi, romanul este de fapt o autobiografie vizuala a autoarei, trista si amuzanta in acelasi timp, despre copilaria petrecuta in timpul Revolutiei Islamice din anii 70 si a Razboiului Iraniano-Irakian din anii 80.
Primul capitol este sugestiv si pune accentul pe lupta dintre cei care refuza valul islamic, simbol al unei mentalitati, si cei care nu doar ca il accepta, dar il si impun. Totul este povestit din perspectiva lui Marji, fetita ce se maturizeaza in timpul unor schimbari politice majore, nascuta intr-o familie moderna, de stanga si al carei bunic ar fi trebuit sa devina rege.
Copil fiind, Marjane traieste la inceput intr-o lume a idealurilor, se viseaza ba profet si vorbeste cu Dumnezeu, se identifica apoi cu Che Guevara sau cu alti revolutionari, citeste texte de stanga, devine punkista si e profund implicata in probleme sociale si politice la care e martora. Marji are pareri bine definite, in ciuda varstei, crede cu tarie in ideile ei si le exprima cu o fermecatoare candoare.
Formula grafica minimalista, naiva, in alb-negru, se potriveste perfect cu perspectiva copilului, dar si cu contextul social pe care il arata. Imaginile si textul se completeaza permanent, cu nuante poate mai greu de exprimat intr-o singura forma. Vedem schimbarea Iranului prin ochii lui Marji, care-si petrece primii 14 ani acolo, pentru ca apoi sa plece pentru un timp in Austria si, dupa o perioada agitata, sa se intoarca acasa.
In prima parte a cartii vedem Revolutia Islamica, pornita initial ca o miscare de stanga a intelectualilor si reformistilor, "confiscata" apoi de fundamentalismul islamic, de "integristi". Fervoarea revolutionara dintr-un Iran modern, unde Marji merge la o scoala franceza, unde sunt petreceri si unde oamenii discuta filosofie se transforma in constrangerile impuse de noul regim.
Femeile sunt obligate sa se acopere, ceea ce nu se intampla pana atunci, oamenii nu mai au voie sa se distreze, separatia fete-baieti se face in scoli si orice abatere de la normele islamice este aspru pedepsita.
Normele se lovesc de obiceiurile si dorintele oamenilor normali care nu inteleg de ce lucrurile trebuiesc schimbate atat de drastic. Cele mai mici lucruri se transforma in mici victorii personale, de la postere cu artisti straini pana la cateva fire de par care ies de sub val.
Razboiul iranioano-irakian vazut prin ochii copilului este cutremurator. Dincolo de pierderile umane, este crud modul in care sistemul manipula - de exemplu, baietii de 13-14 ani chemati sa se inroleze in armata primeau o cheie aurita - daca vor muri pe front, aceea e cheia Paradisului.
Marji pleaca din Iran la 14 ani, fara parintii de care e atat de atasata. Ajunsa in Viena, o regasim in postura imigrantului ce isi gaseste cu greu locul. Suntem martorii ciocnirii dintre culturi si a cautarii identitatii a unui copil inteligent, puternic, pasionat de carti si de idei revolutionare, dar foarte singur. Marji experimenteaza multe lucruri straine ei si culturii sale, unora le observa superficialitatea si trece prin emotiile inerente adolescentei.
Persepolis a fost ecranizat in 2007. Filmul de animatie a avut voci celebre - Chiara Mastroianni sau Catherine Deneuve (sau Sean Penn si Iggy Popp in versiunea in engleza), a castigat premiul juriului la Cannes si a fost nominalizat si la Oscar.
Cu tot programul nuclear si o istorie recenta ciudata, oamenii Iranului se dezvaluie a fi altfel. Prin carti cum e Persepolis, Citind Lolita in Teheran sau prin filme precum No One Knows About Persian Cats sau documentare cum e Rageh Inside Iran, descoperi un Iran viu, contrastant, cu o cultura underground bogata si dinamica, cu oameni care citesc, isi pun intrebari, protesteaza, prietenosi si deschisi, pentru care situatia politica actioneaza exact ca valul islamic: le oculteaza adevarata identitate. Si e un Iran pe care vrei sa-l cunosti mai bine.
![]()
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Recomanzi?
Citeste si:

Regizoarea animatiei Persepolis, Marjane Satrapi va participa la redeschiderea salii de cinema Elvira Popescu
Regizoarea animatiei Persepolis , Marjane Satrapi va participa pe 10 februarie la redeschiderea , dupa sase luni de renovare, a salii de cinema Elvira Popescu. Evenimentul va fi marcat...
Pisicile Persane
Cum va imaginati ca sunt tinerii din Iran? Credeti ca sunt inchisi, fundamentalisti, credeti ca acolo nu se intampla nimic? In Pisicile Persane , filmul lui Bahman Ghobadi, e un...
Comics la libraria Jumatatea Plina
Am aflat de deschiderea librariei Jumatatea Plina , prima din Bucuresti dedicata benzilor desenate, si nu am putut sa stam departe. Am ajuns in Cafe Lente cu putin inainte de...
TIFF Silent Cinema- filmele se vad in liniste la The Ark
Tot ce-a fost frumos la TIFF si ai ratat, tot ce e trecut in programul recomandarilor din cadrul festivalului isi face loc subtil si silentios si in capitala in cadrul...







#1. Comentariu nou
Am vazut filmul si nu stiu daca as avea rabdare sa citesc cartea. Nu in sensul ca e mai scurt si afli tot din el, doar ca a avut destule parti unde a "lalait-o" si nu stiu cata rabdare as avea sa citesc "minutiozitati" adolescentine.
#2. Comentariu nou
Sincer, mie mi-a placut mai mult cartea (e adevarat ca am citit-o prima si apoi am vazut filmul). Acum depinde si din ce perspectiva o privesti.
Partea adolescentina nu mi se pare esentiala in poveste decat ca perspectiva. Am citit cartea dupa ce am citit destul de mult despre istoria recenta a Iranului si despre oamenii de acolo si am privit-o din perspectiva asta, a unei schimbari dureroase pentru o tara.
La ceva timp dupa chiar am fost in Iran si mi-am dat seama cat de reala e cartea si care e diferenta intre cum sunt oamenii cu adevarat si cum vrea regimul ca ei sa fie. Din perspectiva asta devine mult mai interesanta. :)