Rolling Stones - Greatest rock and roll band on Earth

Este foarte greu sa scrii despre Rolling Stones daca nu-i cunosti decat ca "idoli". Ei sunt mari. Eu sunt mica. Indiferent cate as spune despre cum s-au intalnit si cati manageri au avut si de cate ori ar fi trecut pe la clinica de dezintoxicare, cuvintele nu ar fi niciodata de ajuns pentru a surprinde... esenta Rolling Stones.

Si totusi... daca este sa incepem de undeva, hai sa incepem cu Dumnezeu. De ce nu? Doar Rolling Stones au fost una din primele formatii care sa se elibereze de conventii, de rusine, si sa transforme muzica intr-o experienta spirituala. Trebuie doar sa te uiti la Mick Jagger cum se misca pe scena, la felul in care Keith Richards se preda chitarii sale fara drept de apel. Oamenii aceia sunt in lumea lor. Si nu le pasa ce avem de spus despre asta.

Rolling Stones nu au negat niciodata ca au imprumutat multe de la muzica r'n'b si blues. Mick Jagger, la fel ca si Elvis Presley inaintea sa, nu canta si zambea frumos in fata microfonului, cum faceau majoritatea solistilor (albi) din vremea lui. Dansa, ranjea, era agresiv si sexy.

In acea perioada Rolling Stones se aflau sub controlul creativ al lui Brian Jones. Piatra de temelie pentru formatie s-a pus cand Mick Jagger s-a imprietenit cu Keith Richards inca din scoala primara, dar in acea perioada de inceput, intre 1962 si 1968, Jones le gasea spectacole, el scria ziarelor care le faceau cate o recenzie proasta si o buna parte din agresivitatea si exotismul care-i caracteriza la inceput veneau de la el. Pe albumul Aftermath, Brian Jones canta la cele mai bizare instrumente, care pareau sa nu aiba nimic in comun cu rock-ul si totusi... aveau.

Out of our heads (1966) reprezinta albumul care face cunostinta Statelor unite cu Rolling Stones, album care contine si melodia devenita imn, I can't get no satisfaction.

In acea perioada, in afara de Jagger, Jones si Richards din formatie mai faceau parte Charlie Watts si Bill Wyman. Acum pare ridicol, dar pe atunci rock-ul putea sa fie serios si dansabil in acelasi timp, iar Watts si Wyman asigurau acele linii melodice care sa faca melodiile "catchy". Stiau cum sa faca oamenii sa danseze.

Rolling Stones au inceput ca anti-Beatles, au fost atrasi pentru o vreme de popul psihadelic, apoi s-au intors la radacinile lor rock. In 1969 Brian Jones a parasit formatia. La mai putin de o luna, a fost gasit mort in piscina sa.

La inceputul anilor 70 au scos albumele Get your ya-yas out, Sticky Fingers si Exile on main street. Sirul urmator de albume nu a fost primit bine nici de critici, nici de fani. Dupa Exile, Jagger si Richards s-au indepartat unul de altul, primul concentrandu-se asupra propriei cariere, si cel de-al doilea adancindu-se in propriile vicii. S-au scos albume, dar sa fim sinceri, drogurile si bautura nu rezulta in muzica de calitate.

Rolling Stones au dominat din nou topurile cu albumul Tattoo you din 1981, gratie hiturilor Start me up si Waiting on a friend. Anii 80's insa nu au insemnat o impacare intre Jagger si Richards care continuau sa-si vada diferit muzica. Ca atare, albumele Undercover (1983) si Dirty Work (1986) au fost eforturi  inutile ale formatiei de a reaprinde iubirea fanilor si a criticilor.

Dupa ce albumele solo scoase de Jagger au esuat, in 1988 acesta si Richards s-au impacat. In 1991, dupa lansarea albumului Flashpoint, Rolling Stones au pierdut un membru important, basistul Bill Wyman. Acesta a fost inlocuit abia in 1994. Intre timp membrii formatiei fusesera ocupati cu proiecte solo, dar fara sa implice animozitatile din anii 80. Au urmat trei ablume scoase cu colaborarea producatorului Don Was: Voodoo Lounge, Stripped si A bigger bang, toate fiind bine primite de public si critici.

De patruzeci de ani Rolling Stones canta impreuna, umplu stadioane, incanta fanii. Poate acum urca mai multi oameni cu ei pe scena, tehnicieni si lucratori, dar in continuare... ei sunt principala atractie. In timpurile noastre, o formatie nu poate sta unita nici patru ani, ce sa mai zicem de patruzeci. Sa inchinam un toast in favoarea lor. Sa nu se opreasca nicioadata. Sa nu fie altceva decat ceea ce sunt. The greatest rock and roll band on Earth. Iar noi - noi suntem un pic norocosi ca o sa avem ocazia sa ii vedem live la Bucuresti pe 17 iulie.

Sursa: wikipedia, vh1, Rolling Stone Magazine