Retro: Acasa la "Baneasa" si prin vecini

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Rotim azi ceasul istoriei pana in secolul XIX, cand un fir de drum separa "Bucurestii" de padurea Baneasa. Azi, vechea comuna suburbana, e un cartier cochet de "cinci stele" cu aeroport dar fara  pod istoric. Ce amintiri s-au ratacit oare in umbra strazilor si cum s-a "fatuit" si gatit in straie nou noute zona de nord a capitalei?

Dinspre padurea de ses a Snagovului,  nota Arghezi, intra pe la Baneasa, padurea soselei Kiseleff ca "o armata de calareti". Valuri de lumina si torente de frunze starnea soarele in ciocnirea sa cu Dumbrava din Baneasa iar de acolo, mai departe, ea ducea o umbra de kilometri pana ce soseaua, incrucisata cu bulevardele circulare, intra in Calea Victoriei.

Cararuie, cararuie ...

london ilustrator
Bucurestiul in London Illustrator: mijloc de secol XIX

Initial aici se afla un vechi sat numit Carstienesti care a intrat in anul 1761 in proprietatea Elenei Vacarescu, vaduva banului Stefan Vacarescu, numita de localnici "Baneasa" denumire ce o imprumuta si proprietatea pe care o stapanea. Ea a ctitorit, biserica cu hramul Sf. Nicolae (1792) aflata pe partea stanga a soselei Bucuresti- Ploiesti, singura ramasa din curtea boierilor Vacaresti.

Satul Baneasa isi incepe istoria in prima jumatate a sec al XVIII –lea insa primele amenajari la soseaua, ce lega comuna de Bucuresti, incep in anul 1837 cand se planteaza si primele alei cu tei.

La cateva sute de pasi, dincolo de Vila Minovici si fantana Miorita si in preajma actualei gari Baneasa, doi domnitori alesesera frumoasele locuri pentru amenajarea unor resedinte estivale. In apropierea lor era si conacul fratilor Vacaresti vestit prin luxul interioarelor si al balurilor ce-si primeau cu lux si gratie oaspetii.

5
strada elena vacarescu
 



3

taraful
Taraf din margine de Bucuresti (1850)
La balta Herastrau... acolo unde in fiecare seara , pe langa orchestra naturala de privighetori, canta taraful lui "Ochi alb"

In 1821, Tudor Vladimirescu a organizat la Baneasa posturi de paza ale pandurilor pentru a-i opri pe boierii munteni sa fuga catre Transilvania.

vila
Vila Minovici se afla la marginea padurii Baneasa intr-un loc pustiu si izolat. Se spune ca in iernile grele, haitele de lupi veneau pana aici; urletele lor erau auzite de pictorul Stefan Luchian care locuia intr-o casuta aflata langa Arcul de Triumf, noteaza Alexandru Ofrim

Elvetianul Franz Suzler descrie, entuziast, petrecerile din localul deschis de Ipsilanti pe la 1780 "intr-un abrupt stil turcesc". Pappasoglu, unul din primii istoriografi ai Bucurestiului (are si o strada a lui, intre Calea Vacaresti si strada Foisor, care ii pastreaza numele) calauza buna in Bucuresti, mai sentimental, elogiaza Baneasa: odata cu sosirea primaverii acolo se desfatau junii si junele  Bucurestiului. Ele-si purtau coditele pe spate si caciulitele lasate pe spranceana, soldateste de cochet ; mai tarziu, pe vremea domnitei Ralu Cragea se ivesc islicul si fesul mesii cu papuci galbeni. Urmeaza fracul, capela si pardesiul.

Cat despre jocuri, acolo se intreceau bucurestenii cu caii lor, cu butcile, drostele si cabrioletele. La inceput erau bidiviii mujicesti apoi intra in joc armasarii de la Viena, fiind acolo renumita scoala ecvestra; mai tarziu, domnisorii cu joben introduc iapa englezeasca.

Peste toti si toate, dumbrava capatase traditie de Casa de Creatie: in acest "palat de verdeata" , inamoratii alcatuiau tertine peste tertine si furisau priviri de amor cu coltul ochiului.

bufetul
Bufetul de La Sosea

..Ce faci asta seara tu?/Poti sa-mi dai un rendez - vous/Ca sa mergem intr-o carciumioara...
piata presei
Piata Presei

In 1851 pe locul unde se gaseste azi Piata Presei  se afla un hipodrom
construit dupa planurile arh. Ioan D. Berindei si  pe care Bucurestiul l-a pierdut in 1956. De aceea, se spunea mai tarziu  "amatorii merg la Ploiesti sa castige pariul austriac asa cum ploiestenii vin la Bucuresti sa asculte Turandot".

cu sania

Caii "calcau frumos, parca nici nu atingeau pamantul, il intepau cu o cadenta perfecta. La dus, pentru a etala caii, se mergea in trap intins; de la hipodromul Baneasa pană la vila Minovici era o bucata de sosea unde caii isi aratau vrednicia fara haturi si bici", nota in memoriile sale Gheorghe Jurgea-Negrilesti.

Pentru ca hipodromul era vecin, oficialitatile inlesnesc petrecerile prin inscrierea unor curse speciale de trenuri pe ruta Bucuresti – Baneasa si vice versa. "Ideea n-o fi fost a CFR-ului ci a celor cu multi bani care tot ei, finantau si scolile de echitatie".

Un manej vestit era cel al lui August Corsu, unde, scriau ziarele, orice doamna poate invata aici echitatia "in 15 lectii, pentru 14 franci". Manegiul inchiriaza amatorilor cai dresati si bine echipati pentru promenada. " Marile familii bucurestene, inlatura trepatat folosirea automobilelor cu cai putere crezand a fi mai sic sa posezi herghelii cu rase alese, jockey ingles  si grajdari buni la toate. Nimerindu-se ei a fi deseori daca nu veritabili engelezi cu pipa , bufanti si tweed atunci barem vienezi pofticiosi de vlas si snitel."

Tot  aici pentru cei ce priveau ori cei cu buzuanarele grele ce pariau, se organizau cross country-uri dotate cu Cupa "Societatii Nationale Sportive". "Nu lipseau, de ce-ar fi lipsit? Aranjamentele de culise, dopajul divers pentru om si animal. De unde si tapajul facut de unii ziaristi poate bineintentionati si ei, asupra mirajului hipic". I Dimitriescu scria in "Curentul" : "Peluzele elegantului hipodrom de trap – au devenit un febril santier. Tribune metalice, banchete, riviere, totul rase din pamant in aceasta ultima saptamana care precede al doilea mare concurs hipic international al Romaniei.

Se refac drumurile de acces, nisipul blond curge in torente asteptanad concurentii turci, iugoslavi, poelonezi si germani. Profanii din tribune sunt poate curiosi sa patrunda putin prin garsonierele cailor iscodind peste boxe tehnica de pregatire a concurentilor. Nu este inutil sa se afle cate cazne de saptamani ascunde un efemer parcurs de 87 de secunde – intrerupt uneori pe la jumatate de o brutala cazatura.”

resturant
Restaurantul Padurea Baneasa

La conacul fratilor intru poezie si amor Vacarestii ( Ienachita si Alecu) – situat pe platoul ce margineste Herastraul, apoape de strand, se dadeau baluri si receptii simandicoase, unde un lux rafinat se asocia meselor sardanapalice cu vinuri alese, lungite toate cu preumblari de perechi- perechi, prin parcul cu taine.

Cu admiratie secreta descrie si contele William Wilkinson (consulul britanic din Principate) cum stau lucrurile pe aici ; vorbeste de "o padure incantatoare, numita Baneasa, unde se scurge suvoiul protipendadei si care apartine unei dinastii luminate recte, Vacarestilor. In mintea strainului padurea se confunda cu un fel de parc pentru casa de la tara a boierilor Vacaresti ceea ce nu era departe de adevar. Deschisa publicului, gradina era tinuta pe cheltuiala gazdelor ce se ingrijeau sa faca aici toate infrumusetarile ca totul sa fie agreabil ...seara de seara se pleca de acolo in calesti insiruite prin norii de praf lipsiti de poezie pentru toaletele damelor.

Peste ani, cand arhitectul Schkatter e insarcinat de Bibescu sa ridice o resedinta de vara pe malurile Herastraului ziarul Bukarester Zeitung consemneaza vizitarea santierului de catre familia domnitoare."Inaltimile lor au cercetat la Baneasa cladirea palatului, care prin proiectatul parc si promenade va fi podoaba capitalei caci noile gradini se vor uni cu acelea ale lui Kiseleff". Pappasoglu evoca cu patos lumea din dumbrava Banesei, cand cutumele se schimba si aici si "nu se mai jucau cartile" iar boieri lepadau giubelele pentru a dansa polonesa si valsul.

Valsurile lui Strauss, polcile, mazurcile insusi cancanul patrund in conacuri si palate , cu corespondenta si in imbracaminte: moda devine eteroclita, cu modele amestecate de la Stambul la Viena si din Paris la Berlin. Din toate acestea, castigati ies bucurestenii cu firea lor petrecareata.

1

In perioada interbelica rezidentii din Baneasa se ocupau cu laptaria. Ei isi duceau produsele in oras fie cu faetonul cu doua roti tras de cal fie pe jos. In fiecare dimineata grupuri de fete intrau pe Soseaua Kiseleff ducand pe umeri recipientele cu lapte covasit. Veneau desculte, ca la tara, pe " aleea cea mare"- intre capul "Podului Mogosoaia" si "Dumbrava Banesei"dar aveau pregatiti pantofii pentru oras pe care ii luau cand ajungeau in P-ta Victoriei de unde porneau spre casele "abonatilor".

Surse informatii:

Alexandru Ofrim: "Strazi vechi din Bucurestiul de azi
Mircea Constantinescu: Cum indemult bucurestenii petreceau

George Potra: Bucurestii vazuti de calatori straini

Sursa Fotografii:

Gh. Graur Florescu "Popasuri in imprejurimile Bucurestilor"; Gheorghe Potra 'Bucurestii vazuti de calatori straini", Gheorghe Parusi "Cronica Bucurestilor"




1 comentariu vrei sa comentezi?

Retro: Acasa la "Baneasa" si prin vecini
drumeag
#1 -

bravo!

fantastic articol!

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera