Restaurantul saptamanii - Mon jardin

Ne pregatiseram azi sa va ducem la terasa, insa tocmai s-a trezit vremea sa isi aduca aminte ca e primavara si nu va mai ducem la terasa. Noi insa am fost.

Restaurantul Mon jardin a fost in seara asta mon si numai mon, pentru ca am avut placerea sa fiu singura grija a chelnerului. Am stat la terasa (interiorul este teribil de sumbru si sec, lumina slaba si galbena, iarna cu predilectie, iar acum domnea bezna). Afara in schimb e placut, pentru ca e mult verde, provenind atat din iedera naturala care plange 2 etaje de pe un perete, cat si din cea artificiala.

Mobilerul nu e una din cele mai fericite alegeri. Pe terasa sunt doua tipuri: o varianta de lemn natur, simplu si nepretentios, probabil adus mai tarziu, si cel clasic, predominant in tot restaurantul, tapisat cu satin (?) verzui cu model auriu. Nu e cea mai buna alegere pentru o terasa langa strada, unde se prafuieste si pierde stralucirea. Iar mobila tapisata, cand e patinata de vreme, da impresia de decrepit.

Mon jardin se lauda cu specificul frantuzesc. In meniu gasim (la niste preturi sarite de mediu): iepure in aspic, gambas (54 lei), carpaccio de somon, stridii calde cu sampanie, gratinate, salate (de pui cu avocado sau creveti cu anghinare - 22, respectiv 32 lei), supe (18 lei), coq au vin, foie gras cu sos de afine si alte bunatati. Au si cateva specialitati loco, gen saramura de crap, sarmale, antricot (18 lei), carnati de casa sau papanasi.

Ce mi-a placut: gasesti mai rar o terasa-restaurant cu fata de masa si supra-fata de masa (cam prafuite, e adevarat)... peste care vine un "sub-farfurie" sau cum se numeste el in romana din hartie in carouri bleu ciel. Asta nu mi-a mai placut.

Comanda (extrem de usoara) a venit cam greu. Cand e plin, intelegem sa nu comentam. Cand e gol, trebuie trezit bucatarul? Si acesta da randament maxim oare atunci cand locul e plin pe sfert, ca fie intr-o priza moderata?

Chelnerul a venit cu farfuriile si mise en place-ul nu in mana, ci pe tava, pe care a asezat-o pe o masuta rabatabila special adusa. Frumos. Din pacate masuta a servit sa se odihneasca pe ea tot timpul mesei farfuria de la primul fel. Ce luam pe mere dam pe pere.

Concluzia: locul are potential, desi "clasa" gen joben ce umbla la Mon jardin e cam spoita. Vi-l recomandam vara, pentru terasa (unde in seara asta s-a auzit chinuitor si prelung Nana Mouskouri - click).