Restaurantul saptamanii - Memos

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Daca v-ati saturat, ca noi, de restaurantele fitoase si felurile de mancare delicate, daca mancatul la restaurant reprezinta pentru voi un raspuns la chemarea foamei, nu un prilej de iesit in oras, nici de frecat coatele in societate, atunci o sa va placa restaurantul Memos.

Intre Piata Victoriei si Gara de Nord se afla, la un colt al strazii Dr. Felix, un local mititel, care de afara nu promite mare lucru, nici prin firma, nici prin aspectul termopanelor.

Inauntru insa... hmm, de fapt nici inauntru nu promite foarte mult, dar aici vorbim nu de un restaurant pretentios, ci de unul unde te duci ca sa alini o necesitate primara - foamea. Asta se face cu brio la Memos.

Cele 10-12 mese sunt la pranz pline (faceti neaparat rezervare daca va face cu ochiul vreun kebab), pentru ca e aproape de Piata Victoriei si cladirile de birouri isi revarsa costumele business si celularele la un "pranz de afaceri". Romana, engleza, germana, turca, atmosfera e foarte pasareasca, dar vesela si ospitaliera.

Meniul il poti alege fie de pe hartie, fie din vitrina - pe o latura troneaza randuri-randuri de platouri cu frigarui, tepuse pline de carne care asteapta sa fie puse pe foc, salate de vinete, sosuri, iahnii, paste, mustinde de savoare si hmm... colesterol. Dupa ce iti saturi papilele vizuale, te asezi cuminte la masa si astepti sa saturi si pe cele gustative.

N-ai mult de asteptat. Chelneritele sunt pe sarma. Comanda se ia rapid si n-ai timp sa te dezmeticesti pentru ca in 3 minute chelnerita s-a intors cu farfuriile. Se pare ca bucataria lucreaza la foc continuu si intens.

Meniul nu este foarte divers, insa mancarea este buna. Au multe preparate vegetariene, dar in bucataria islamica vegetarian nu inseamna 3 foi de salata stropite cu lamaie si ornate cu o maslina. Preparatele vegetariene sunt savuroase, consistente, eventual picante, destul de grele unele. Exemplu: bulgur (sau burghul in Africa de Nord), un fel de grau rosu, amestecat cu fidea si cu sos de rosii, care se mananca si in Armenia, salate cu iaurt (suratele tzatziki-ului - de altfel bucataria turceasca si cea greceasca au multe in comun), legume umplute cu orez sau grau, sarmalute in foi de vita (dolma) si alte feluri care ne-au amintit de meniul de la Four Seasons.

Desi exista tot felul de bunatati vegan, carnea este totusi la loc de cinste: miel, oaie, vita si ceva mai putin pui. Cu pilaf, cu cartofi, in sis sau doner kebab, tocata sau la frigare, muschi sau alte bucatele gustoase. Portiile sunt (surprinzator de) mari, iar carnea delicioasa si frageda. Un alt element de rezistenta este cosuletul cu pita turceasca, langa care sta o farfurioara cu felii de lamaie, de ridiche neagra si cu ardei iuti (a se consuma langa hidrant).

La sfarsit, nu ratati ocazia sa incercati o saraile, halva sau baclava ca la mama lor acasa.

Preturile sunt putin peste medie - vegetarianismele merg de la 6-7 lei la 12, iar cele cu carne pana la 22 lei.

Cuvantul de ordine este expeditivitate (si aglomeratie, daca te duci la pranz), iar gestul de dupa este lasatul greu, cu un geamat multumit, pe spatarul scaunului (apropo de scaune, ele dau categoric un suflu de viata ambientului relativ tern, pentru ca sunt gatite ca de nunta: acoperite cu o husa lunga lucioasa rosie si legate la spate cu o funda mare aurie, ca o Scarlett O'Hara ducandu-se la picnic).

Poze n-avem sa va aratam, pentru ca era atata lume incat ar fi fost nepoliticos sa ii deranjam cu click-clacul la masa, dar poate faceti voi cand mergeti si ne trimiteti si noua.
Pe aceeasi tema:



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ai spirit civic?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera