Restaurantul saptamanii - Beirut
Din Maroc, unde am fost saptamana trecuta, am sarit in partea cealalta a continentului african pana in orientul mijlociu. Ieri am fost in Beirut. Spre deosebire de alte restaurante libaneze unde am fost, acesta e mult mai simplist si auster. Daca insa ne gandim ca in lumea islamica se pretuiesc comunicarea intre comeseni si ritualul de apreciere a mancarii, nu conteaza cat de ornamentat sau fantezist este restaurantul, cata vreme mancarea este halal.
Asa ca o sa trecem sub tacere fotografiile cu flori si fructe de pe pereti sau cele cu peisaje citadine (din care unul semana teribil de tare cu Manhattan-ul fara gemeni, o fotografie foarte frumoasa de altfel). Nu o sa spunem nimic nici de vazele chicioase (rau, atat de rau) cu flori de panza cerata stropite cu o boare proaspata de buline de plastic. Doar nu mergem acolo ca sa ne saturam foamea de frumos. Mergem acolo ca sa mancam bun. Si surprinzator de ieftin.
Profitand de faptul ca eram singurul client si am beneficiat de intreaga atentie a chelnerilor (care, fie vorba intre noi, putea fi mai putin cordiala si ceva mai profesionista), am frunzarit in profunzime meniul (apropo de care, oricat de utila ar fi inventia pijamalelor de plastic pentru foile de hartie, folosirea lor ar trebui sa se restranga la birouri si sa fie interzisa in restaurante. Un meniu cu foile mototolite in folia botita lasa impresie proasta).
Foarte bogat, de altfel, meniul. Preparate vegetariene pe alese, mai ales acum, cand e perioada de post. Sambousek (un fel de pateuri, cu branza/spanac/carne), babaganouj (salata de vinete), supa de linte, falafel, humus in 4 variante: simplu, cu carne, snobar (cu seminte de pin) sau full (cu naut negru), legume prajite, salata tabouleh, balila (o variatie de humus) si alte minunatii care pot fi luate, dupa sufletul si foamea mancatorului, drept aperitiv sau drept fel principal.
Dar pentru ca profetul (s.a.w.) ne sfatuieste sa fim cumpatati, n-am mancat decat niste salata cu chiftele :)
Salata fatoush (fatuch, cum vreti sa-i ziceti) are aceeasi caracteristica oare in toate restaurantele libaneze? Adica se pune cu varf in echilibru instabil intr-un vas prea mic? Buna, in orice caz. Chipsurile de pita ii dau o savoare deosebita. Pateurile sambousek cu branza nu au fost stralucite, dar dulci fiind, mergeau foarte bine cu castravetii murati.
La felul principal am ales kebe (sau kibbeh) prajite, mancare traditionala in Liban, Siria si Irak, intalnita des in bucataria islamica. In turca se numesc içli köfte si denumirea asta iti da o idee asupra a ceea ce mananci - niste chiftele din carne tocata de miel amestecata cu grau (bulghur), apoi prajite. Exista si varianta cruda, gen biftec tartar. Desi putin prafoase, se combinau bine cu lamaie si masline. Si se spalau cu ayran cu menta.
Va spuneam ca preturile sunt foarte mici. Majoritatea felurilor de mancare nu trec de 10 lei. Ce trece sunt felurile care implica putin mai multa carne - kafta crud (11 lei), hapsa (18) si arais (16). O masa la Beirut nu te duce mai sus de 30 de lei (decat daca esti foarte pofticios). Un alt lucru care reduce copios nota de plata este faptul ca nu au bauturi alcoolice. Deloc. Nimic. Daca nu punem la socoteala berea fara alcool, care este o farsa cruda a universului.
Asa ca o sa trecem sub tacere fotografiile cu flori si fructe de pe pereti sau cele cu peisaje citadine (din care unul semana teribil de tare cu Manhattan-ul fara gemeni, o fotografie foarte frumoasa de altfel). Nu o sa spunem nimic nici de vazele chicioase (rau, atat de rau) cu flori de panza cerata stropite cu o boare proaspata de buline de plastic. Doar nu mergem acolo ca sa ne saturam foamea de frumos. Mergem acolo ca sa mancam bun. Si surprinzator de ieftin.
Profitand de faptul ca eram singurul client si am beneficiat de intreaga atentie a chelnerilor (care, fie vorba intre noi, putea fi mai putin cordiala si ceva mai profesionista), am frunzarit in profunzime meniul (apropo de care, oricat de utila ar fi inventia pijamalelor de plastic pentru foile de hartie, folosirea lor ar trebui sa se restranga la birouri si sa fie interzisa in restaurante. Un meniu cu foile mototolite in folia botita lasa impresie proasta).
Foarte bogat, de altfel, meniul. Preparate vegetariene pe alese, mai ales acum, cand e perioada de post. Sambousek (un fel de pateuri, cu branza/spanac/carne), babaganouj (salata de vinete), supa de linte, falafel, humus in 4 variante: simplu, cu carne, snobar (cu seminte de pin) sau full (cu naut negru), legume prajite, salata tabouleh, balila (o variatie de humus) si alte minunatii care pot fi luate, dupa sufletul si foamea mancatorului, drept aperitiv sau drept fel principal.
Dar pentru ca profetul (s.a.w.) ne sfatuieste sa fim cumpatati, n-am mancat decat niste salata cu chiftele :)
Salata fatoush (fatuch, cum vreti sa-i ziceti) are aceeasi caracteristica oare in toate restaurantele libaneze? Adica se pune cu varf in echilibru instabil intr-un vas prea mic? Buna, in orice caz. Chipsurile de pita ii dau o savoare deosebita. Pateurile sambousek cu branza nu au fost stralucite, dar dulci fiind, mergeau foarte bine cu castravetii murati.
La felul principal am ales kebe (sau kibbeh) prajite, mancare traditionala in Liban, Siria si Irak, intalnita des in bucataria islamica. In turca se numesc içli köfte si denumirea asta iti da o idee asupra a ceea ce mananci - niste chiftele din carne tocata de miel amestecata cu grau (bulghur), apoi prajite. Exista si varianta cruda, gen biftec tartar. Desi putin prafoase, se combinau bine cu lamaie si masline. Si se spalau cu ayran cu menta.
Va spuneam ca preturile sunt foarte mici. Majoritatea felurilor de mancare nu trec de 10 lei. Ce trece sunt felurile care implica putin mai multa carne - kafta crud (11 lei), hapsa (18) si arais (16). O masa la Beirut nu te duce mai sus de 30 de lei (decat daca esti foarte pofticios). Un alt lucru care reduce copios nota de plata este faptul ca nu au bauturi alcoolice. Deloc. Nimic. Daca nu punem la socoteala berea fara alcool, care este o farsa cruda a universului.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Beirut - Vagabond (video)
Beirut au un nou videoclip cu vibe retro si filmat in Brooklyn pentru piesa Vagabond. Melodia apare pe albumul The Rip Tide , lansat de Beirut anul...
Beirut - muzica balcanica si indie folk
Prima data cand i-am auzit pe baietii de la Beirut cantand nu mi-am inchipuit ca asta-i o formatie din Statele Unite. Desi suntem constienti de diversitatea oamenilor din USA, parea...
Restaurantul Saptamanii - Naser
Unele restaurante sunt apreciate pentru atmosfera, altele pentru serviciul impecabil si altele pentru mancare. Naser , unde am fost azi, face parte dintre ultimele (si nici nu aspira la primele...
Top 15 - Playlist cu muzica pentru lenea de duminica dupa-amiaza
Puteti sa ii ziceti muzica de zacut, muzica de lene, muzica de canicula. E un playlist cu 15 piese pentru tot felul de momente, numitorul comun fiind " chill out...
Fuel the city
#1. articol despre restaurant beirut
Cand scrieti articole verificati un pic termenii. In Orientul Mijlociu traiesc multi crestini, iar in Liban sunt vreo 40% din populatie, prin urmare daca scrieti "bucataria islamica" ar trebui sa intelegem ca doar musulmanii mananca? In mod cert, nu. Corect este sa folositi "bucataria araba", caci nu aveti de unde sa stiti ca "taboule" sau "fatouch" au fost create de un musulman sau crestin!