Reguli pentru radicali. Tactici de conflict (1989)

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Fragmente din ”Rules for Radicals” de Saul Alinsky. Traducere din limba engleză de Cristian Neagoe

Vom găsi o cale. Dacă nu, vom face una.” – Hannibal


Tactica înseamnă să faci ce poți cu ceea ce ai. Tacticile sunt acele acte deliberate prin care ființele umane trăiesc unele cu altele și cu mediul înconjurător. Într-o lume a lui „dau” și „iau”, tactica e arta de a da și de a lua. Aici ne vom concentra pe tactica luatului; cum pot cei care N-au să ia de la cei care Au.

Pentru o demonstrație elementară a tacticilor, să luăm ca puncte de referință părți ale feței: ochii, urechile și nasul. Mai întâi ochii: dacă ați organizat o asociație vastă, bazată pe mase importante de oameni, faceți parade vizibile în fața dușmanului și arătați-vă puterea fără ascunzișuri.

În al doilea rând, urechile: dacă organizația voastră e slabă numeric, atunci faceți ce a făcut Gideon – ascundeți-vă membrii în umbră, dar faceți zgomot și gălăgie astfel încât cei care ascultă să creadă că sunteți mult mai mulți decât în realitate. În al treilea rând, nasul: dacă organizația voastră e prea mică chiar și pentru a face zgomot, atunci împuțiți locul.

Țineți minte întotdeauna prima regulă a tacticilor de putere: Puterea nu este doar ceea ce ai, ci ceea ce dușmanul crede că ai.

Regula 2: Nu ieși niciodată din aria de experiență a oamenilor tăi.

Când o acțiune sau tactică e în afara experienței oamenilor, rezultatul e confuzie, frică și bătaie în retragere. Totodată, înseamnă un eșec al comunicării.

Regula 3: Oricând se poate, depășește aria de experiență a inamicului.

Aici vrei să creezi confuzie, frică și bătaie în retragere.

Regula 4: Obligă-ți dușmanul să-și respecte propria carte de reguli.

Cu chestia asta i-ai terminat, fiindcă nu-și pot respecta propriile reguli la fel cum Biserica Creștină nu poate funcționa conform creștinismului pe care-l predică.

Regula 5 e încorporată în regula 4: Ironia e cea mai puternică armă a unui om.

E aproape imposibil să contraataci ridiculizarea. Mai mult de atât, îi înfurie pe cei din opoziție, care apoi reacționează în avantajul vostru.

Regula 6: O tactică bună este una pe care oamenii tăi o savurează.

Dacă oamenii nu se distrează de minune punând-o în aplicare, ceva e foarte greșit cu tactica respectivă.

Regula 7: Dacă o tactică se prelungește prea mult, devine plictisitoare.

Oamenii pot susține un interes militant în legătură cu orice subiect pentru o perioadă limitată de timp, după care devine un angajament ritualic, precum mersul la biserică duminica. Noi subiecte și crize apar în continuu, iar reacția susținătorilor începe să sune așa: „Ei bine, inima mea sângerează pentru oamenii aceia și sunt cu totul pentru boicot, dar până la urmă mai sunt și alte lucruri importante în viață” – și uite așa îi pierdeți.

Regula 8: Ține presiunea pe ei, cu tactici și acțiuni diverse și folosiți-vă de toate evenimentele perioadei respective în scopul vostru.

Regula 9: Amenințarea e de obicei mai înfricoșătoare decât fapta în sine.

Regula 10: Premisa majoră a tacticilor e dezvoltarea de operațiuni care să mențină o presiune constantă asupra opoziției.

Tocmai această presiune neîntreruptă duce la reacții din partea inamicului care sunt esențiale pentru succesul campaniei. Trebuie reținut nu doar că acțiunea stă în reacțiune, ci și că acțiunea este ea însăși consecința reacției și a reacției la reacție, la infinit. Presiunea produce reacție, iar presiunea constantă susține acțiunea.

Regula 11: Dacă împingi un negativ suficient de tare și de adânc, se va rupe prin partea opusă.

Asta se bazează pe principiul că fiecare pozitiv are un negativ. Am văzut deja conversia negativului în pozitiv în tactica rezistenței pasive dezvoltată de Mahatma Gandhi.

Regula 12: Prețul unui atac de succes este o alternativă constructivă.
Nu puteți risca să fiți prinși de inamici în capcana acordului lor subit cu revendicarea voastră, când vor spune: „Aveți dreptate – nu știm ce să facem în această privință. Arătați-ne voi.”

Regula 13: Alege ținta, îngheaț-o, personalizeaz-o și polarizeaz-o.

În tacticile de conflict, există câteva reguli pe care organizatorul ar trebui să le perceapă ca universale. Prima e că opoziția trebuie identificată ca țintă și „înghețată”. Prin asta vreau să spun că într-o societate urbană complexă, interrelațională, devine din ce în ce mai greu să scoți în evidență cine e vinovat pentru o anumită fărădelege. Există o constantă și într-o oarecare măsură legitimă pasare a mâței din sac.

În aceste vremuri ale urbanizării, ale guvernelor metropolitane complexe, ale corporațiilor mamut cu întrepătrunderi complicate și în care viața politică din orașe, județe și metropole se amestecă indefinit, problema care amenință să se contureze tot mai pregnant este cea a identificării inamicului. Evident că tacticile nu au niciun sens dacă nu ai o țintă asupra căreia să-ți centrezi atacurile. O mare problemă este pasarea constantă a responsabilității de la o jurisdicție la alta – indivizi și birouri, unul după altul, se spală pe mâini de responsabilități pentru condiții particulare, atribuind altor forțe autoritatea oricărei schimbări. Într-o corporație poți întâlni situația în care președintele spune că nu are el responsabilitatea, că problema ține de comitetul director, care la rândul său pasează responsabilitatea acționarilor etc. etc. 

Trebuie ținut cont că ținta va încerca întotdeauna să mute responsabilitatea pentru a înceta să mai fie o țintă. Va exista o viermuială și o ticluire constantă de noi strategii – uneori cu sens, alteori malițioase, de cele mai multe ori doar pentru asigurarea supraviețuirii – din partea țintei desemnate. Forțele schimbării trebuie să nu piardă acest lucru din vedere și să pironească ținta fără ezitări. Dacă o organizație permite ca responsabilitatea să fie disipată și distribuită într-un număr mare de sfere de acțiune, atacul devine imposibil.

Fragmente din ”Rules for Radicals” de Saul Alinsky. Traducere din limba engleză de Cristian Neagoe.

>>http://gen.lib.rus.ec/book/index.php?md5=A4EB6C0565DFFC2AC9BCEC564AE602EF&open=0

*Saul Alinsky (1909-1972) este considerat „tăticul” organizării comunitare moderne. Abilitățile sale s-au concentrat pe îmbunătățirea condițiilor de viață a comunităților sărace, discriminate și lipsite de putere politică din America de Nord (Chicago, California, Michigan, New York etc.). Tacticile dezvoltate de Alinsky i-au inspirat pe numeroși activiști și politicieni, printre care și pe actualul Președinte al SUA, Barack Obama. Revista TIME consideră că „ideile lui Alinsky au transformat profund democrația americană”.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

d'ale zilei...

Ce fructe va place sa mix & match in iaurt?
|Rezultate|Alte sondaje

Descopera