Raspiua - cum te intorci in trecut

Cand ati dansat ultima oara pe Macarena? Mai stiti cum arata Sandy Bell? Dar Mihaela? Dar Holografii cand erau tineri? Mai stiti cum era cand dansati la 14 ani pe Nothing Else Matters sau dati din cap pe Paradise City? De cat timp nu ati mai auzit Coco Jambo?

Daca raspunsul e "aseara" inseamna ca ati fost la petrecerea Raspiua de pe Popa Nan 82. Daca deja incep sa se invarta amintirile in minte inseamna ca ar fi trebuit sa veniti. :)



Raspiua a fost intr-un studio foto foarte mare, care-i apartine lui Cosmin Gogu, ale carui fotografii enorme si expresive acopereau peretii de la intrare. Acolo te astepta cartela pe baza careia cumparai bauturi, mentosane, sandwich-uri cu salam de Sibiu sau pufuleti. In cateva colturi gaseai ba un televizor cu mileu si peste, ba oracole de citit si completat, ba casete sau carti din copilaria noastra, ba colectii de timbre.


Ne-au placut foarte tare si visualurile marca Gontz si vj Creed, ce ne plimbau de la Sandy Bell, Mirabela Dauer, Dacii care se lovesc, Mihaela, Miaunel pana la jocuri de imagini abstracte, dar nu mai putin sugestive. Cei din organizare purtau tricouri cu "elev de serviciu", un detaliu care iar ne-a trezit o groaza de povesti. A fost un party unde grija la detalii a creat o atmosfera foarte faina, in ciuda caldurii ingrozitoare (ventilatia era in sensul ca lipsea). Dar, pana la urma, sa ridice mana ala care a avut aer conditionat pe vremea aia. :)


Update - Fragment din visualurile lui Gontz.

Am aflat de la prietenii cu care am fost despre strategia lor din clasa a sasea de la bluesuri (ce vorbesti cu fetele, cum dansezi sau ca era mai bine sa o inviti la dans pe Nothing Else Matters, ca era mai luga, aveai timp s-o, citez, "aburesti"), despre jocurile din pauza, cum asteptau raspunsurile la oracol din partea "cui trebuia", cum au facut rost de caseta cu Depeche si multe altele.



Oamenii pareau sa se simta extrem de bine. Ceea ce a facut din Raspiua o petrecere atat de faina au fost emotiile comune, transpunerea in copilarie, faptul ca orice melodie, orice obiect de acolo starnea un: "omg, mai stii cand...?" sau "nu pooot sa creeed, uite-o pe Sandy Beeeelll". Entuziasmul din asta venea, din lucrurile familiare cu o incarcatura emotionala puternica, carora fiecare le asocia o mica istorie personala. Raspiua a functionat pentru fiecare ca o madeleina proustiana, care a lasat sa curga intamplari si emotii din trecut.