Rammstein

Promitator an din punct de vedere muzical. Pentru toate genurile de urechi - mai pletoase, mai suave, mai rase in cap, mai un Manson, un Laibach, un Alice Cooper... Credeati ca vin Rammstein? Wishful thinking... sau, cum zice romanul, vrabia malai viseaza. Dar in fond, nimic nu e imposibil in Europa ;-)

Cine sunt Rammstein? 6 tipi din fosta RDG, incadrati la genul NDH (Neue Deutsche Harte) foarte normali si prezentabili, pe care i-ai duce acasa la o cina in familie.



Ermm... pardon!


Oops! Asta era cea buna:




Till Lindemann, fosta potentiala stea a inotului german, a avut o tinerete agitata, impletind cosuri de paie si lucrand ca ajutor de tamplar. Dupa ce a cazut Zidul Berlinului, s-a dezlantuit in Berlinul de Vest cumparandu-si ursuleti de jeleu si iaurt. El s-a mai cumintit dupa ce au fondat Rammstein in '94, cand a inceput sa isi dea foc pe scena (mai este si pirotehnist, pe deasupra).


Paul H. Landers, cel mai scund membru al formatiei, nu a avut o tinerete atat de agitata ca Till, de exemplu, dar are o cariera indelungata de muzician, inceputa imediat dupa cea de tehnician de boilere.


Richard Z. Kruspe (Scholle) a cantat la chitara pe strada pentru bani. Inca face asta, dar pe scena. Probabil ca nu se compara castigurile si precis regreta "vremurile bune".



Oliver Riedel (Ollie) e un timid asa ca isi ascunde timorarile in spatele chitarii bass



Christoph Schneider (Doom) nu e timid, dar se scunde oricum pe scena in spatele tobelor.


Christian Lorenz (Flake) este "claparul" care face ca Rammstein sa sune si electronic, pe langa industrial si metal. A invatat sa cante pe pervazul ferestrei, pe care desenase clapele unui pian.



De la primul lor album, Herzeleid, din '95, au provocat nu atat dureri de inimi (=herzeleid), cat mai ales de urechi in concerte si de cap (lovit de boxe - sau de microfon, cum face Till cateodata, pana cand da sangele), care insa iti trec atunci cand asculti Du riechst so gut.


din cand in cand mai da si altceva pe afara din Till (in cazul acesta, ouzo cu apa... ce credeati?!)

Sensucht ('97) i-a aruncat si mai tare (doar ii cheama Rammstein, adica... "loveste piatra") in lobul temporal al ascultatorului cu Du hast, extra-cunoscuta, mai ales ca a fost lansata si in engleza.




Dupa Live aus Berlin ('99), care a ramas in memoria fanilor prin extraordinarul spectacol si efecte pe baza de foc, lumina, fum si multi decibeli, a urmat Mutter, care ne-a adus Ich will, Adios si Feuer frei!


Cu Reise, reise din 2004 Rammstein s-au ridicat si mai mult, mai ales dupa Amerika, care nu o fi avand el rafinamentul celor de la Laibach (care le sunt prin influente tata si mama la un loc), insa atinge punctul nevralgic si spune foarte clar ce parere au baietii despre America. Iar daca tot nu e clar, Flake zice "tara bolnava si decadenta lipsita de cultura".




Ultimul album, Rosenrot, din 2005 nu este nici pe departe cel mai bun (un "varf" l-ar reprezenta Te quiero puta, in spaniola, care exceleaza nu atat prin imaginea curvei intre picioarele careia plange un Till nefericit, ci prin prezenta trompetei, un element destul de fresh pe langa grindul electric) si Volkerball nu face decat sa aduca aminte (live) momentele de glorie ale anilor trecuti. Baietii lucreaza la un nou album, asteptat cu atat mai multa nerabdare, cu cat au zis ca pana nu il termina nu mai pleaca in turnee.



Sursele foto sunt diverse, majoritatea provenind de pe site-urile oficiale ale formatiei, herzeleid.com, rammsteinmania.com, rammsteinmx.com