Proiecte artistice: O fotografie pe zi, durata nelimitata

Azi dimineata am vazut un om care impartea fluturasi pe strada imbracat... cu un ochi pe cap. Si imaginea, destul de suprarealista pentru o zi insorita de inceput de toamna, mi l-a adus imediat in minte pe Jamie Livingston, pentru ca asa arata si prima fotografie de pe site-ul sau post-mortem:


sursa foto

Cine este Jamie Livingston? Altul care a incercat schema cu "o fotografie pe zi"? Poate chiar primul, pentru ca a inceput in 1979 si nu s-a oprit pana in ziua in care a murit de cancer, in 1997. (Aproape) in fiecare zi facea cate o fotografie polaroid. In ceva mai mult de 18 ani s-au adunat 6697 de imagini, pe care, la 10 ani dupa moartea sa, prietenii le-au pus intr-o expozitie, Photo of the Day.

Fotografiile au fost puse si online, structurate in albume pe ani, de Hugh Crawford, care a mai facut ceva foarte sugestiv vizual, o alta versiune de album, imitand felul in care fotografiile au fost expuse, pe ani, la colegiul Bard din New York si oferindu-ti imaginea in intreaga ei imensitate:



Daca ai rabdare sa treci prin cele aproape 7000 de fotografii gasesti viata obisnuita a unui om obisnuit, care era fotograf, editor video si om de circ, vesel de cele mai multe ori, trist cateodata, ca oricine, cu multi prieteni, cu o viata activa si care surprindea momente distractive ale vietii cotidiene, alti artisti, apropiatii sai, oameni de pe strada, obiecte, fragmente:


14 oct. '84                13 mar. '86               11 mar. '88               8 dec. '90                12 sept. '93              12 feb. '96
sursa foto

Situatia se schimba, ca intr-un film pe care il vezi cadru cu cadru, in 1997, cand incepi sa gasesti multe imagini cu Jamie de prin spitale. Banuiesti ceva dramatic, dar te mai insoresti cand gasesti fotografii de la nunta lui. Cateva saptamani mai tarziu aparatul polaroid al lui Jamie facea ultima fotografie, in ziua mortii sale, la spital:



sursa foto

Cazul lui Jamie este putin extrem, dat fiind ca proiectul sau este recunoscut post-mortem, iar colectia sa impresionanta de momente dintr-o zi are deja calitate documentaristica. Nu este insa singurul care s-a apucat sa faca acest lucru.


Diego Goldberg a facut in fiecare an familiei sale cate o fotografie "tip buletin", timp de 34 de ani, mereu in aceeasi zi, pe 17 iunie. Prima serie, din 1976, ni-i arata doar pe el si pe sotia lui, Susy. Doi ani mai tarziu apare bebele Nicolas. Peste inca un an avem 4 fotografii: apare si bebelusul Matias, iar in '83 familia se mareste cu inca un membru, Sebastian.

Iar fotografiile continua pana in 2010, cu schimbari de tunsori, cu barbi, mustati, bretoane, timpul adaugand in fiecare an riduri, punand ochelari si incaruntind parul.

Doi dintre baieti au preluat deja, ca niste fii destoinici, mostenirea tatalui lor si o duc mai departe: Nicolas a inceput seria de fotografii cu Paula in 2008, iar din 2009 au deja o fetita, Antonia, iar Matias si Joaquina au adaugat o noua creanga in linia temporala a familiei Goldberg abia in 2010.

Vezi toata povestea The Arrow of Time aici si mai jos ai si un mic documentar-interviu cu Diego:

Time lapse cu autoportrete

Nimeni nu vrea sa treaca prin viata fara sa lase ceva in urma. Nimeni nu vrea sa treaca prin viata vazand cum imbatraneste, dar unii o fac voluntar, experimental. Trei oameni care au si-au facut zilnic cate un autoportret, timp de ani intregi, sunt:

JK Keller si The Adaption to My Generation (proiect foto zilnic), montaj time lapse de fotografii incepute in 1998 si terminate in 2006, autoportrete facute zilnic:




Noah Kalina, si celebrul sau clip Everyday, tot in stil time lapse, cu cate 6 imagini pe secunda, timp de 5 minute sau 6 ani, din 2000 pana in 2006. Si povestea nu se opreste aici! Vezi ce s-a mai intamplat cu Noah in ultimii patru ani.




Dan Hanna, veteran in fotografia time lapse, si-a facut autoportrete timp de 17 ani. Mai mult de atat, fotografia tip buletin i s-a parut prea clasica, astfel incat a abordat o perspectiva mai neconventionala: isi face doua fotografii cu camere diametral opuse, montate pe un cerc. Ceea ce este si mai interesant este ca cercul are 365 de gradatii si il roteste cate un grad in fiecare zi, sistemul fiind astfel gandit incat la echinoctii se uita direct la una dintre camerele foto, iar la solstitii camerele il vad exact din laterala. Daca vrei detalii despre sistemul tip calendar construit de Dan, mergi pe site-ul sau.



Cine mai stie vreun proiect foto zi de zi?